„Bandiții și sfinții”, trecutul Bisericii Ortodoxe și persecuția greco-catolicilor din perioada comunistă

Biserica Ortodoxă Română nu s-a delimitat public însă niciodată de conținutul cântării:

„Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,

Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;

Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,

Pe Horia tras pe roată pentru neam.

.

Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,

Ardeal cu trei culori împodobit;

Scriind deasupra vina ta cu sânge,

Aceea că, ortodoxia ai iubit.”

Cum ar fi putut să facă asta? Ar fi contrazis chiar sensul întregii

manifestări, acela de îndoctrinare a copiilor, de mobilizare a poporului și a armatei poporului împotriva vrăjmașilor care ar fi sfârtecat cu „tunurile” pământul răstignirii și au suit ortodoxia din Ardeal pe cruce. Știm noi care tunuri și știm noi care ierarhi sfinți și implicit știm noi care vrăjmași.

BOR nu s-a delimitat niciodată de acțiunile proprii din 1948 și apoi de cele din 1950, 1955 și următoarele până în 1989 și până în ziua de astăzi. BOR a participat alături de PCR la lichidarea Bisericii Unite, a avut un rol important și a susținut o parte importantă din acțiune.

În 27 Octombrie 1948 tovarașii miniștrii Teohari Georgescu (Burah Tescovici) și Stanciu Stoian împreună cu șeful Securității Pantiușa Bodnarenko puneau la punct lovitura decisivă împotriva Bisericii Unite:

„Se pune deci o problemă hotărâtă (de) … a da noi lovituri de nimicire, pentru a nu mai putea bandiții să ridice capul.”

„trebuiau lichidați bandiții chiar în timpul Adunării de la Alba Iulia”

„vor fi ridicați toți bandiții care sprijină activitatea foștilor episcopi și vor fi duși într-o mănăstire sub pază;”

BOR și-a asumat activ rolul în acțiunea de „nimicire” de „lichidare” a „bandiților” care au fost „duși într-o mănăstire sub pază”. Nu s-a delimitat niciodată public de asta. Mai departe, în luna februarie anul 1950 într-o ședință a Sfantului Sinod la care participa același tovarș ministru Stanciu Stoian îi proclamă Sfinți pe Sava Brancovici, Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara ca să aibă la ce se ruga și ca să poată justifica propagandistic represiunea împotriva greco-catolicilor. Apoi, în luna Mai i-a trimis pe episcopii greco-catolici în lagărul de exterminare de la Sighet.

Acțiunea BOR de la 1948 va fi glorificată ulterior de către scribii tocmiți ai BOR și PCR.

În data de 26 mai 1973, în cursul unei vizite oficiale în Italia, Nicolae Ceaușescu a fost primit în audiență particulară de către papa Paul al VI-lea, ocazie cu care Ceaușescu a afirmat cu privire la chestiunea Bisericii Române Unite: „o socotim irevocabil închisă pentru totdeauna. E o problemă religioasă dar și de stat. Pentru noi nu există. Luați act că nu vom renunța la a veghea la unitatea poporului român.” Cuvintele lui Nicolae Ceaușescu sunt parcă extrase din lucrarea lui Dumitru Staniloae apărută în 1973. Mai diplomat decât Staniloae, Ceușescu se referă la problema BRU ca fiind „irevocabil închisă” și nu „o problemă definitiv lichidată” cum o califica teologul BOR.

În anul 2025 Dumitru Stăniloae a fost canonizat cu titulatura Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae urmând a fi sărbătorit în ziua 4 octombrie în luna „sfinților ardeleni”.

Valurile făcute acum un an de momentul intonării cântecelui cu iz legionar în Catedrala Patriarhală în fața oștirii s-au stins. Angajamentul BOR în promovarea unor atitudini și curente anticreștine continua. Și nu este vorba doar de filetism și legionarism ci, în primul rând de adâncirea în minciună și de întreținerea urii împotriva catolicilor. Și toate acestea din cauza păcatului originar nemărturisit, al colaborarii BOR cu PCR la scoaterea în afara legii a BRU din invidie și lăcomie.

Cât despre delimitarea din vorbe a Bisericii Ortodoxe ”de orice afiliere ideologică sau politică partinică” s-a văzut cât valorează aceasta acum două zile la juramântul prefectului de Constanța sub Patrafirul fostului colaborator al Securității cu numele conspirativ de Mache. Exact la un an de la momentul comunicatului BOR.

**

„trebuiau lichidați bandiții chiar în timpul Adunării de la Alba Iulia”

„Se pune deci o problemă hotărâtă pentru a para lovitura dușmanului și a da noi lovituri de nimicire, pentru a nu mai putea bandiții să ridice capul.”

**

„1) Astăzi 27 Octombrie 1948, la ordinul tovarășului Ministru Teoharie Georgescu s-a întrunit la M.A.I. un colectiv, pentru soluționarea problemelor ce sunt deschise prin trecerea Bisericii greco-catolice la Biserica ortodoxă.

Au participat:

– Tov. Ministru Teohari Georgescu

– Tov. Ministru Stanciu Stoian – Ministrul Cultelor

– Tov Gen. Maior Pintilie (n. Timofei Bodnarenko și cunoscut cu diminutivul-poreclă Pantiușa) Dir. Gr. al Sec. Pop. (Securității Poporului)

– Tov Gen. Maior Drăgănescu (Victor) Secretar Gen insp.

– Tov. Lt. colonel Dobre Șeful de Stat Major insp. (inspectoratul de jandarmi)

….

3) Tovarășul Ministru Teohari Georgescu arată următoarele:

a) – ne găsim într-o fază înaintată în ceea ce privește rezultatul unificării, dar suntem în întârziere cu măsuri care ar fi trebuit luate mai demult;

b) – trebuiau lichidați bandiții chiar în timpul Adunării de la Alba Iulia astăzi ei au trecut la acțiune după ordinele lui O’Hara, Papei și stăpânilor anglo-americani;

c) – Azi trebuie să fim atenți pentru ca acești bandiți să nu creeze o problemă catolică, iar cei ce au semnat pentru unire să se întoarcă.

Se pune deci o problemă hotărâtă pentru a para lovitura dușmanului și a da noi lovituri de nimicire, pentru a nu mai putea bandiții să ridice capul.

Hotărăște:

– În noaptea de 28/29 X vor fi ridicați toți bandiții care sprijină activitatea foștilor episcopi (maximum 40 de persoane) și vor fi duși într-o mănăstire sub pază;

– Vor fi chemați la București cei patru episcopi; vor fi arestați și duși la aceeași mănăstire, arătată mai sus;

– În ziua de 29 X comisiile de preluare, pregătite de Ministerul Cultelor vor proceda, simultan, la preluarea reședințelor episcopale și ale catedralelor.”

Proces-Verbal (Strict-secret/Securitate)

**

„Ortodocşii şi uniţii au văzut deopotrivă în durata uniatismului ca despărţire artificială şi forţată între fraţi, în dependenţa lui de un for bisericesc străin, în încercările unor ierarhi şi călugări uniţi, crescuţi la Roma papală, de a catoliciza treptat Biserica unită, o ameninţare crescândă pentru unitatea naţională. De aceea toţi aşteptau un moment favorabil pentru lepădarea uniaţiei şi pentru refacerea unităţii bisericeşti.

Acest moment i s-a oferit poporului român în 1948, după ce în 1918 îşi realizase unitatea politică şi după aceea îşi consolidase deplin această unitate şi libertate.

Actul de revenire a grupului unit din Transilvania în sânul Bisericii Ortodoxe s-a realizat în mod spontan şi fără dificultăţi, căci el n-a însemnat o schimbare în viaţa lui religioasă.

Puţinii fanatici catolicizanţi din clerul unit superior care s-au văzut dintr-o dată lipsiţi de orice aderenţă de credincioşi nu s-au putut împăca cu această rămânere a lor în văzduh. Dar atitudinea de protest în care ei au persistat nu a reuşit să trezească nici după actul de la 1948 nici un ecou favorabil în fosta populaţie unită.

Uniatismul în Transilvania este o problemă definitiv lichidată.

Cu aceasta însăşi viaţa a lichidat o greşeală a Bisericii Romano- Catolice din trecut….”

„Uniatismul din Transilvania încercare de dezbinare a poporului roman” – București 1973 – autor Dumitru Staniloae – Sfânt al BOR

Se vor găsi desigur, din nou, diverși seminariști și preoți ortodocși care să ne reproșeze că publicăm documente și că revenim iarăși și iarăși la momentul martirizării bisericii noastre, la momentul declanșării genocidului confesional împotriva greco-catolicilor.

Ni se reproșează nouă, greco-catolicilor, că astfel întreținem vrajba și că nu vrem să uităm trecutul. Ni se aruncă în spate vini. Dar cine oare sunt cei care au ridicat la cinstea altarelor pe cei care proclamau în anii negrii ai dictaturii comuniste că „uniatismul în Transilvania este o problemă definitiv lichidată”? Cine sunt cei care cânta în catedrale că în zilele noastre, „astăzi”, „vrăjmașii” au suit Ardealul pe cruce din vina că „ortodoxia a iubit”? Cine sunt cei care îndoctrinează copii, desfășoară propagandă legionară în mănăstiri, întrețin discursul anti-catolic și anti-european în afișată unitate cu politicul?

Dar noi, greco-catolicii, nu avem voie să ne referim la toate acestea. Nu avem voie să întrebăm cât de creștinești sunt decizii, acțiuni și atitudini ca cele de mai sus prin care este reafirmată adeziunea deplină la loviturile de „nimicire” pe care le-au aplicat comuniștii „bandiților” greco-catolici în 1948. Nici nu are rost să mai vorbim despre problemele patrimoniale și rănile nevindecate ale trecutului. Nu ne este îngăduit nici măcar să vorbim de cele de acum. Noi, greco-catolicii trebuie să rămânem tăcuți pe vecie! Dar de ce oare? Pentru că, în viziunea ierarhiei și clerului ortodox, noi, greco-catolicii trebuie să ne împăcăm cu soarta de a fi „o problemă definitiv lichidată” așa cum au proclamat în 1973 tovarășii N. Ceaușescu și D. Staniloae (cel sfânt din 2025). Poziția BOR în cei 78 de ani care au trecut de la scoaterea în afara legii a BRU, nu s-a schimbat nimic. Ba mai mult, au căpătat aura sfințeniei ortodoxe. Trist și degradant!