261 de răspunsuri, nemulțumiri privind restricțiile, sancțiunile și libertatea de exprimare. Rezultatele unui formular adresat elevilor Liceului Teoretic „Petru Rareș” din Târgu Lăpuș ridică întrebări serioase despre felul în care este înțeleasă disciplina în această instituție. Când aproape 9 din 10 respondenți cer modificarea unei reguli, iar peste 7 din 10 spun că se tem de eventualele consecințe dacă își exprimă opiniile critice, poate conducerea să considere că totul este în regulă?
261 de răspunsuri. Atâtea au fost înregistrate în formularul prin care elevii Liceului Teoretic „Petru Rareș” din Târgu Lăpuș au fost invitați să își exprime opiniile despre regulile interne, utilizarea telefoanelor mobile, aplicarea sancțiunilor și libertatea de exprimare. Răspunsurile au fost obținute în mai puțin de 20 de ore și ridică semne serioase de întrebare.
Nu vorbim despre un verdict definitiv asupra conducerii liceului. Vorbim însă despre percepția exprimată de sute de respondenți. Pentru că școala nu este proprietatea directorului, a primarului, a profesorilor sau a vreunui grup care stabilește regulile fără să mai privească spre cei cărora li se aplică. Școala există pentru elevi. Iar atunci când elevii reclamă probleme, primul reflex al unei conduceri responsabile ar trebui să fie acela de a le asculta, nu de a le minimaliza.
Ora 14:00. Regulă sau rigiditate dusă la extrem?
Primul rezultat este categoric: 87% dintre respondenți consideră prea strictă regula care nu le permite elevilor să părăsească incinta liceului înainte de ora 14:00 și cred că aceasta ar trebui modificată.
Alți 11,5% consideră regula justificată, dar spun că ar trebui să existe excepții.
Practic, aproape toți respondenții nu susțin menținerea regulii în forma necondiționată descrisă în întrebare.
În spatele acestor procente se află o problemă concretă, semnalată de elevi și părinți: naveta. În Țara Lăpușului, mulți tineri depind de microbuzele care îi transportă spre localitățile de domiciliu. O regulă aplicată fără flexibilitate poate însemna pierderea transportului, întârzieri și dificultăți pentru familii.
O mamă ne-a relatat nemulțumirea sa în termeni cât se poate de direcți:
„Nu-mi pot trimite copilul să ia un medicament… Că pierde microbuzul! Ce treabă e asta? Sunt ca la pușcărie acolo. Nu e normal.”
Disciplina nu înseamnă să aplici aceeași regulă mecanic, indiferent de situație. Înseamnă să știi când regula trebuie respectată și cum pot fi gestionate responsabil excepțiile.
Telefoanele mobile: elevii fac diferența între ore și pauze
A doua întrebare privește utilizarea telefoanelor mobile. Și aici, rezultatele sunt relevante.
55,6% dintre respondenți sunt de acord cu restricțiile în timpul orelor, dar nu și în pauze. Alți 40,6% consideră că restricțiile sunt excesive. Așadar, majoritatea respondenților nu resping ideea de a limita telefoanele în timpul lecțiilor. Ei contestă extinderea restricțiilor și asupra pauzelor.
Nimeni nu poate susține serios că filmările făcute fără permisiune, transmisiunile live sau utilizarea permanentă a telefonului în timpul lecțiilor ar trebui tolerate. Profesorii au dreptul și obligația de a asigura desfășurarea orelor în condiții normale. Dar o pauză este, prin definiție, un interval diferit de ora de curs. Regulile trebuie să țină cont de această diferență, precum și de prevederile legale și de regulamentul aplicabil.
Elevii nu sunt roboți programați să stea în bănci, să execute instrucțiuni și să aștepte următoarea comandă. Sunt tineri care trebuie să învețe inclusiv cum să își gestioneze timpul, cum să folosească responsabil tehnologia și cum să respecte libertatea celorlalți.
Sancțiunile și impresia că regulile nu sunt pentru toți la fel
La întrebarea privind aplicarea regulilor și a sancțiunilor disciplinare, 46,4% dintre respondenți spun că uneori sancțiunile sunt prea severe. Alți 38,7% consideră că regulile nu sunt aplicate în mod egal tuturor elevilor, iar 11,9% apreciază că există situații în care măsurile sunt disproporționate..
O sancțiune trebuie să aibă un temei clar, să fie proporțională cu abaterea și să respecte procedurile aplicabile. Nu poate deveni un instrument prin care elevul este făcut să înțeleagă că orice dezacord cu un adult reprezintă automat lipsă de respect. Autoritatea unui profesor nu este diminuată atunci când explică o decizie. Dimpotrivă, ea devine mai credibilă.
Iar o conducere care dorește respect nu ar trebui să se bazeze pe teama elevilor de a greși, ci pe încrederea că regulile sunt corecte și se aplică tuturor.
72% spun că se tem de posibile consecințe dacă vorbesc
Acesta este rezultatul care ar trebui să dea cel mai mult de gândit. La întrebarea dacă își pot exprima liber nemulțumirile și opiniile critice despre regulile liceului, 72% dintre respondenți au răspuns că nu, deoarece se tem de posibile consecințe. Alți 21,1% au spus că se pot exprima liber doar în anumite situații. Împreună, cele două categorii reprezintă 93,1% dintre răspunsuri.
Să fim corecți: formularul măsoară percepția elevilor, nu demonstrează că au existat represalii concrete. Dar amploarea acestei percepții ridică o problemă serioasă de comunicare și încredere în interiorul instituției. Cum poate funcționa un sistem educațional în care elevii spun că nu se simt liberi să își exprime nemulțumirile? Cum poate fi construit un dialog real dacă o parte dintre cei implicați se tem că exprimarea unei opinii îi poate pune într-o situație nefavorabilă? Și, mai ales, cum îi pregătim pe tineri pentru o societate democratică dacă nu le oferim ocazia să pună întrebări, să argumenteze și să conteste civilizat o decizie?
O școală nu trebuie să tolereze insultele, amenințările sau comportamentele care îi afectează pe ceilalți. Dar critica exprimată cu bună-credință nu trebuie confundată cu indisciplina.
Elevul care pune o întrebare incomodă nu este automat un elev-problemă. Uneori, întrebarea lui poate fi tocmai semnalul că o regulă trebuie explicată sau regândită.
Ce fel de școală vrem: una a fricii sau una a responsabilității?
Aici ajungem la problema de fond.
Educația nu înseamnă doar note, absențe, regulamente și sancțiuni. Înseamnă formarea unor oameni capabili să gândească, să ia decizii, să își asume responsabilitatea și să conviețuiască într-o societate în care nu toți au aceeași opinie.
Modelele educaționale nordice, inclusiv cel finlandez, sunt adesea invocate pentru accentul pus pe încredere, autonomie, sprijin individualizat și profesionalismul cadrelor didactice. Aceste sisteme nu sunt lipsite de reguli și nici nu pot fi copiate mecanic în România. Dar oferă un punct de plecare pentru o întrebare esențială: cât de mult poate contribui încrederea la formarea unui elev responsabil?
Un director nu este acolo doar pentru a impune ordine. Un profesor nu este doar un transmițător de informații și un evaluator. Iar elevul nu este un simplu executant al unor decizii luate deasupra capului său.
Când 87% dintre respondenți cer modificarea unei reguli, iar 72% declară că se tem de posibile consecințe dacă își exprimă nemulțumirile, conducerea liceului are motive serioase să asculte. Nu pentru că elevii au întotdeauna dreptate, ci pentru că rolul unei școli este să îi educe, nu să îi reducă la tăcere.
Am prezentat rezultatele și preocupările exprimate de elevi. Conducerea Liceului Teoretic „Petru Rareș” din Târgu Lăpuș trebuie să aibă, la rândul său, posibilitatea de a explica regulile, de a răspunde criticilor și de a prezenta propria perspectivă.
Întreg formularul poate fi consultat aici!
Citiți și:
Andrei Buda
– Servicii de creare site web
