Se revarsă zorii peste lumea încă somnoroasă, iar cântările bisericii desfac cerurile într-o bucurie blândă: astăzi s-a născut cel mai mare dintre cei născuți din femeie. Astăzi, pustiul a primit glas, iar adâncurile firii tresaltă la venirea celui ce avea să pregătească Calea Domnului.
Un copil mult-așteptat, născut din făgăduință, din rugă neostoită și din lacrimi bătrâne. Zaharia și Elisabeta, trecuți de vreme, primesc pruncul făgăduinței lor ca pe o lumină în amurg. Iar numele lui, dat de sus, e Ioan – „Domnul s-a milostivit”.
În această zi, lumina soarelui pare mai curată, iar vântul adie a binecuvântare. Păsările cântă parcă o veste veche de când lumea: că Dumnezeu nu întârzie niciodată. În planul tainic al mântuirii, Ioan va fi glasul ce strigă în pustie, profetul care va arăta cu degetul către Mielul lui Dumnezeu.
El va deschide inimile pentru întâlnirea cu Hristos, iar cuvântul său va fi aspru și dulce, înfricoșător și mângâietor deopotrivă.
Astăzi, bisericile își îmbracă veșmintele albe și luminoase. Se aprind lumânările, se aud tropare care povestesc despre minunea nașterii lui. Iar în sufletele noastre se strecoară nădejdea că, în orice întuneric al vieții, Dumnezeu poate naște lumină.
El este prietenul Mirelui. El este cel ce scade, ca Hristos să crească. El este puntea dintre proorocii Vechiului Legământ și zorii Noului Testament.
Astăzi, pustiul înflorește.
– Servicii de creare site web
