23 august, atunci și acum. Focul încă arde.

Despre ziua de ieri, 23 august, se pot spune multe. Am comemorat – unii mai puțin, alții deloc – victimele fascismului și comunismului. Ieri s-au împlinit 78 de ani de la Pactul Ribbentrop-Molotov, scânteia care a provocat la scurt timp un imens foc ce avea să afecteze viețile a milioane de oameni. Mă refer, desigur, la cel de-al Doilea Război Mondial.

Tot la data de 23 august, însă 5 ani mai târziu, regele Mihai, trezindu-se din somnu-i adânc și văzând că focul se extinde cu repeziciune și la coliba lui, a cerut ajutor. I-au venit în sprijin (sic!) nimeni alții decât bolșevicii, cu zâmbetele false și specifice pe mutre, deghizați în… pompieri.

Ei bine, aceștia au venit, s-au instalat cu toate cele trebuincioase stingerii înaltului foc și și-au făcut, în aparență, treaba, în timp ce românul, ospitalier din fire, i-a servit pe parcurs cu de toate. Bolșevicii s-au simțit atât de bine pe pământul românesc (nu s-au potolit cu Basarabia și Bucovina de Nord), încât au decis să rămână peste noapte. Și încă vreo 50 de ani pe urmă.

Bietul Mihai e pe ducă, dacă nu chiar dus deja fără să știm, iar noi, fiii, nepoții și strănepoții lui i-am moștenit povara. Falșii pompieri ”se luptă” în continuare cu un foc pe care nu l-au stins cu adevărat niciodată și pe care îl țin în continuare aprins, în secret (pentru capetele seci), doar să ne atâțe și să profite de bunăvoin… prostia noastră.

Ei știu totul, ei fac totul, ei sunt totul – sau cel puțin asta ne este impus să credem. Că ei știu mai bine, că ei au dreptate și că putem sta liniștiți, căci totul ar fi în favoarea noastră. Om suferi noi de prezbitism, dar orbi de tot încă nu suntem!

În ‘89 am prins un pic de tupeu, după câteva duști bune de horincă proastă și i-am trimis pe respectivii la ei acasă, în șuturi. Totuși, pentru o bună parte din familia de români, despărțirea a fost grea. Asta pentru că, în câteva decenii de conviețuit împreună, sentimentul atașării e mare.

Păi cum să-i desparți pe decreței de lăței? Asta ne întrebăm cu toții, după fiecare tur de scrutin. În fapt, bolșevicii din ‘45 n-au plecat niciodată de tot de la noi. Ei doar și-au schimbat numele și înfățișarea. Revoluția din ‘89 i-a scos din casa noastră, dar nu și din ogradă. Aceștia continuă și acum să se înfrupte din frigiderul nostru, doar că pe furiș. Uneori îi mai prindem, dar îi privim cu neputința caracteristică neamului nostru.

Despre ziua de ieri, 23 august, se mai pot spune multe. Mai adaug doar atât: un nume – Tudorel Toader. Fiu de fals pompier și el, actualmente la conducerea Ministerului Justiției. Dar știți deja cine este și ce a făcut acest nou Iordache. El e una dintre sutele de dovezi că focul încă arde și că acesta trebuie stins de-adevăratelea, și asta cât de repede.

PS: Tot ieri, 23 august, se fac șase luni de când Tudorică e Ministrul Justiției.

A.B.