La 10 septembrie 1911 s-a născut episcopul greco catolic Ioan Chertes în comuna Sărăţel, jud. Bistriţa-Năsăud, din părinţii Ioan, învăţător şi Maria născută Rusu, casnică. Tatăl a murit în primul război mondial, lăsând doi copii orfani, Ioan şi Ana. Şcoala primară a urmat-o la Sărăţel, iar studiile secundare la Liceul grăniceresc „George Coşbuc” din Năsăud, clasa I şi la Liceul „Petru Maior” din Gherla, cl. II-VII. În iunie 1929 a promovat cu succes examenul de bacalaureat.
După absolvirea liceului a rămas un an pedagog la Gherla, la Liceul „Petru Maior” şi student, la fără frecvenţă al Facultăţii de Drept de la Universitatea din Cluj, iar în 1930 a fost primit în clerul tânăr al diecezei de Gherla şi trimis de episcopul dr. Iuliu Hossu la studii teologice superioare, la Roma.
A urmat Filosofia şi Teologia la Colegiul Propaganda Fide din Cetatea Eternă. La 21 decembrie 1935 a fost hirotonit preot prin punerea mâinilor Episcopului Polica, vicarul Romei. După terminarea studiilor, promovat doctor în Filosofie şi Teologie, în anul 1938 a revinit în ţară şi s-a stabilit la Cluj, unde, după plecarea sa la studii la Roma, episcopia îşi mutase reşedinţa de la Gherla.
A fost numit secretar episcopesc, funcţie ce a ocupat-o până în anul 1940. Între 1940- 1948 a ocupat, concomitent, mai multe funcţii.
Astfel a fost profesor de teologie la Academia de Teologie Română Unită, la catedrele de Istoria bisericească şi Drept bisericesc (1940-1948), director al internatului de băieţi începând din 1942. În anul 1947 a fost numit canonic, iar la 10 octombrie 1948 a fost promovat pro-vicar general al Diecezei de Cluj-Gherla. La 28 octombrie, acelaşi an, a fost arestat de către securitatea comunistă şi închis la Mănăstirea Neamţ, împreună cu ceilalţi arestaţi provenind din clerul superior al Bisericii Române Unite.
În februarie 1949 au fost transferaţi cu toţii la Mănăstirea Căldăruşani, aici la Crăciunul anului 1949, a fost consacrat episcop auxiliar, titular de Cantano, prin punerea mâinilor episcopului dr.Valeriu Traian Frenţiu de Oradea, asistat de dr. Iuliu Hossu de Cluj-Gherla, dr. Alexandru Rusu al Maramureşului şi dr. Ioan Bălan al Lugojului.
În mai 1950 întregul grup de internaţi de la Căldăruşani a fost transferat la Penitenciarul din Sighetu Marmaţiei unde episcopul Ioan Chertes rămâne până în aprilie 1955, când a fost readus la securitatea din Cluj şi, de acolo, la 30 iulie 1955, a fost eliberat. S-a stabilit în comuna Chiraleş, judeţul Bistriţa-Năsăud, unde locuia sora sa Ana.
La 12 august 1956 a avut loc la Cluj Liturghia săvârşită de cei doi preoţi, greco-catolici, Vasile Chindriş şi Izidor Ghiurco, în stradă, în faţa bisericii Piariştilor, în urma căreia au fost arestaţi mulţi preoţi printre care si Ioan Chertes, auxiliar de Cluj-Gherla.
A fost învinuit de instigare publică, arestat la 15 august 1956 şi condamnat de Tribunalul Militar la 10 ani temniţă.
După condamnare a fost purtat prin cele mai grele închisori şi prin lagărele de muncă forţată.
Astfel a fost la penitenciarul din Gherla, 3 ani, apoi în Bărăgan şi Deltă: la Stoieneşti, Salcia, Grind-Periprava, din nou adus la Gherla, apoi la Luciu-Giurgeni, Strâmba, iarăşi la Salcia şi în sfârşit la Ostrov, de unde, în baza decretului de graţiere nr. 411/1964, la 30 iulie, acel an, a fost eliberat.
De data aceasta s-a stabilit la Sărăţel, satul natal, apoi s-a in octombrie 1965 la Năsăud, unde între timp se mutase şi familia surorii sale cu slujba soţului ei. Între anii 1965-1972 a funcţionat ca angajat la Întreprinderea Raională de Industrie Locală „Ineul”, în calitatea de contabil II la materiale.
A dus şi aici o viaţă foarte grea, fiind fără întrerupere urmărit atât de securitate cât şi de organele de partid.
La 30 iunie 1972 a fost pensionat. Bătrâneţele şi îndeosebi reminiscenţele terorii anchetelor l-au determinat să renunţe la o viaţă activă şi să-şi petreacă ultimii ani ai vieţii retras, rămânând la Năsăud, în familia surorii sale.
La 12 martie 1990, Papa Ioan Paul al II-lea, reglementând problema ierarhiei Bisericii Catolice din România, atât a celei de rit latin, cât şi a celei de rit bizantin l-a promovat şi distins Arhiepiscop al Bisericii Române Unite.
Arhiepiscopul Cherteș a trecut la cele veșnice la 31 ianuarie 1992. Este înmormântat în cimitirul din cartierul clujean Mănăștur. Ca profesor de Teologie, dr. Ioan Chertes a scris lucrarea „Creşteţi şi vă înmulţiţi” apărută în editura „Sfântul Nichita” din Cluj.
– Servicii de creare site web
