Comunitate

Vârsta minimă de trimitere a copiilor în servicii de tip rezidențial, prelungită de la 3 la 7 ani

Vârsta minimă de trimitere a copiilor în servicii de tip rezidențial a fost prelungită de la 3 la 7 ani. Senatul a adoptat, luni, în unanimitate, în calitate de primă Cameră sesizată, iniţiativa legislativă. Sunt exceptate persoanele care prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializat.
Iniţiativa este semnată de aproximativ 60 de parlamentari PSD, ALDE, PNL, USR, UDMR sau grupul minorităţilor, modifică art. 64 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

„Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de şapte ani poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis. Prin excepţie, se poate stabili plasamentul într-un serviciu de tip rezidenţial al copilului mai mic de şapte ani în situaţia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate”, prevede proiectul.

Modificările ar urma să intre în vigoare de la data de 1 ianuarie 2019.

 

Rolul serviciilor de tip rezidenţial este de a asigura protecţia, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii în condiţiile legii a măsurii plasamentului. Aceste servicii includ centrele de plasament (inclusiv casele de tip familial), centrele de primire a copilului în regim de urgenţă, precum şi centrele maternale.

Cei care beneficiază de acest tip de serviciu sunt:

• copiii separaţi, temporar sau definitiv, de părinţii lor, ca urmare a stabilirii în condiţiile legii a măsurii plasamentului în aceste servicii;
• copiii pentru care a fost dispus, în condiţiile legii, plasamentul în regim de urgenţă;
• tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi beneficiază de protecţie specială în condiţiile legii;
• cuplurile părinte/reprezentant legal – copil, în situaţia constatării riscului de abandon al copilului din motive neimputabile părintelui/reprezentantului legal sau în situaţia includerii acestuia într-un program de restabilire a legăturilor familiale;
• copiii neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal, care solicită o formă de protecţie în condiţiile reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor.

Sursa libertatea.ro

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *