Consecintele indirecte ale catastrofei nucleare de la Cernobil raman un risc pentru mediu, care este insa putin studiat la un sfert de secol dupa acest accident, sustin expertii, citati de AFP.
Castori, cerbi lopatari, cai salbatici, bufnite, vulturi si alte animale salbatice au revenit in zona interzisa, care se intinde pe o raza de 30 de kilometri in jurul centralei, dupa ce oamenii au fugit, iar vanatoarea a fost interzisa.
Dar „Cernobil nu este nicidecum un habitat pentru viata salbatica”, avertizeaza Tim Mousseau, profesor de biologie la Universitatea din South Carolina (Statele Unite), unul dintre putinii oameni de stiinta care au analizat in profunzime biodiversitatea din jurul centralei.
„Sunt mai putine animale si mai putine specii de animale decat ne-am putea astepta„, adauga biologul, autorul celui mai important recensamant al vietii salbatice efectuat in zona interzisa.
Activitatea sa arata ca numarul mamiferelor s-a diminuat, o situatie similara fiind inregistrata si in ceea ce priveste insectele, inclusiv bondari, lacuste, fluturi si libelule.
Potrivit unui studiu publicat in februarie, Tim Mousseau si colegii sai au capturat 550 de pasari din 58 de specii in opt zone diferite si au incercat sa stabileasca volumul creierului acestora. Pasarile care traiesc in „punctele fierbinti”, zone puternic contaminate radioactiv, au creierul cu 5 la suta mai mic decat cele care traiesc in zonele in care nivelul de radiatii este normal. Diferenta era deosebit de mare intre pasarile cu varste mai mici de un an.
Un creier mai mic poate reduce capacitatile cognitive si, prin urmare, capacitatea de supravietuire. „Este clar legat de nivelul de contaminare”, apreciaza Mousseau, evocand „consecinte pentru ecosistem in ansamblu”.
El regreta ca finantarea cercetarii occidentale cu privire la impactul accidentului de la Cernobil asupra mediului s-a diminuat drastic si ca numeroase studii realizate in Europa de Est nu vor fi niciodata traduse in engleza.
Praf si cenusa radioactive au fost dispersate pe o suprafata de peste 200.000 de kilometri patrati dupa explozia reactorului 4 al centralei de la Cernobil, la 26 aprilie 1986. Ucraina, Belarus si Rusia au fost tarile cel mai grav afectate, dar particulele radioactive au ajuns pana in Scotia sau Irlanda.
Nici chiar in zona interzisa din jurul centralei contaminarea nu este uniforma. Unele zone sunt relativ curate, dar, la distanta de numai cateva sute de metri mai departe, ar putea fi „puncte fierbinti” cu radiatii net mai ridicate, din cauza rafalelor de vant, a ploii sau a caderii frunzelor care au atras particulele radioactive.
Principalele riscuri sunt generate de Cesiul 137 si, intr-un grad mai mic, de Strontiul 90, doua elemente a caror radioactivitate descreste lent, potrivit Institutului francez de radioprotectie si siguranta nucleara (IRSN).
Particulele radioactive trec din sol in radacinile plantelor, apoi la animalele care se hranesc cu acestea si la persoanele care le consuma carnea sau laptele.
Ajuns in oase si organe, Cesiul 137 emite raze alfa care pot afecta ADN-ul celulelor apropiate, crescand riscul aparitiei unor tumori sau transmiterea la generatia urmatoare a unui ADN mutant.
„Contaminarea se diminueaza, dar va fi nevoie de zeci de ani pentru ca natura sa ajunga la un nivel care sa nu prezinte pericol”, declara directorul Institutului ucrainean de radiologie agricola, Valeri Kasparov.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
