.jpg)
Cornel Savoiu s-a cocotat politic in scaunul de sef al Directiei Judetene pentru Sport si Tineret, unde sta ca boierul din 1997, adica de 17 ani. Numai Cristian Anghel a mai rezistat atata haram de vreme in fruntea primariei baimarene. Nu intamplator am facut aceasta paralela, dar nu va spun de ce. In trei cincinale si jumatate, Savoiu nu a putut fi matrasit, indiferent cine si cati s-au opintit pentru asta. Pus de liberali, a rezistat si sub dominatia celor trei trandafiri, care nici intentie n-aveau sa-l intepe.
Ceva mai greu i-a fost dupa 2008, atunci cand Mircea Man si-a facut un scop din schimbarea lui. Pentru asta l-a adus din Italia pe antrenorul emerit Ioan Baban, caruia i-a promis postul inca din momentul in care a acceptat sa se inscrie in PDL si sa cotizeze pentru obtinerea mandatului de consilier judetean. A inceput o lupta adevarata pentru cucerirea redutei Savoiu, care s-a soldat cu depunerea armelor de catre atacatorii condusi de Baban si Man.
S-a spus atunci ca Giovanni Babani n-a putut prelua directia pentru ca intre timp a uitat sa vorbeasca romaneste. Era o gluma, desigur. Savoiu le-a ras in nas, legaturile sale misterioase cu cei din conducerea centrala a sportului au fost mult mai puternice decat si-au imaginat diletantii pomeniti mai sus.
Roata guvernarii s-a miscat din nou si, in 2012, USL a ajuns la butoane. Nu stim cui revenea conducerea DJTS in baza algoritmului politic local, PSD-ului sau PNL-ului? Nu stim pentru ca nici azi, dupa ce au trecut doi ani de la preluarea puterii, harnicii social-democrati n-au reusit sa-si puna oamenii in posturile din institutiile deconcentrate aflate la cheremul vointei politice. Conducerea DJTS a ramas sa fie asigurata de un liberal si un democrat-liberal, asta daca intre timp cei doi nu s-au dat cu SPOR de culoare rosie.
In cei 17 ani de sefie a lui Savoiu, sportul maramuresean a cunoscut cea mai groaznica decadere din istoria lui. El mai traia de fapt doar in bilanturile triumfaliste pe care Savoiu le prezenta de doua ori pe an in fata conducerii judetului. Bilanturi in care an de an crestea numarul de medalii nationale si internationale castigate de sportivii nostri la discipline individuale de care n-a auzit nimeni, la competitii in care, de multe ori, concurau singuri. Maharilor adormiti de plictiseala, lene si indiferenta le placea ce auzeau, asa ca l-au lasat sa continue distrugerea sistematica a sportului si a bazelor sportive.
Nimic n-a ramas intreg. Priviti videoclipul pe care TV Emaramures il difuzeaza in aceste zile, ca sa va convingeti ca nu mai avem strand municipal, bazin de inot interior si exterior, teren de atletism, stadioane de fotbal, sala de gimnastica, sala polivalenta, poligon de tir si multe altele.
Daca bazele sportive din judet erau supuse unor bombardamente sistematice, punctuale, cu siguranta ca n-ar fi ajuns in starea de acum. Nu sunt absurd, cunosc foarte bine situatia din sportul romanesc, stiu ca fondurile financiare alocate nu au fost nici macar la jumatatea necesitatilor. Dar, in astfel de situatii este importanta persoana care conduce o directie judeteana. Au fost si sunt oameni de isprava aflati in posturi similare in judete din tara, care au facut adevarate minuni cu bazele si cu activitatea sportiva. Nici ei n-au avut bani, dar s-au zbatut, au muncit cu pasiune si daruire pana ce au reusit sa atraga fondurile necesare. La noi, responsabilii au privit cum se darama bazele sportive si cum li se inalta vilele, in timp ce isi plimbau satisfacuti caini de rasa scumpi.
Dupa atata chin si jale, in aceasta luna bazele sportive din Baia Mare vor fi transferate in patrimoniul si administrarea autoritatilor locale. Este un prim pas facut spre descentralizarea totala, atat de mult cantata si invocata, dar nerealizata pana acum. Sunt multi cei care se gandesc ca aceasta mutare va fi o povara in plus pe bugetul local. E adevarat, va fi nevoie de un efort financiar consistent pentru refacerea, modernizarea si intretinerea bazelor sportive. Dar, in final, tot aici se va ajunge, cand descentralizarea va deveni realitate. E mai bine sa fie preluate acum, cand a mai ramas cate ceva din ele.
Altfel, daca mai raman cativa ani sub conducerea inteleptului demolator Cornel Savoiu, vor trebui analize cu izotopi radioactivi de Carbon 14 ca sa le localizam si datam. Ruine, sperante ingropate in malul de pe ceea ce ar fi trebuit sa fie stadionul de atletism, baze sportive disparute si multe alte nenorociri e tot ce lasi in urma ta, Cornele, dupa 17 ani pe care i-ai trait doar pentru tine, chiar daca ai fost platit din buzunarele tuturor.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
