Vezi GALERIE FOTO
Menirea unui marcaj turistic este in principal aceea de a-i orienta pe pasionatii genului spre unul sau mai multe obiective (peisagistice, geologice, speologice, botanice, faunistice, antropice etc.), urmarind o cale de acces cat mai directa (poteca, drum) si cat mai putin expusa pericolelor. Marcajele turistice, in functie de destinatia si scopul lor, se supun unor standarde riguroase (in tarile civilizate si cu legislatie profesionist-responsabila in domeniu) cunoscute fiind unele lucruri elementare precum:
• o culme montana principala va fi marcata cu banda rosie.
• culmile secundare parcurse de trasee principale spre culmea principala se marcheaza cu banda albastra sau banda galbena.
• pentru marcarea traseelor secundare se utilizeaza triunghiul rosu, albastru sau galben.
• traseele turistice in circuit sunt marcate cu punct rosu, albastru sau galben.
Orice turist avizat, intalnind aceste feluri de marcaje, va avea imediat o informatie privind genul de traseu, putand decide in cunostinta de cauza. In nodurile turistice – orase statiuni – sau in alte locuri din care emerg spre varii directii trasee turistice, in mod normal se amplaseaza si o harta – schita turistica a zonei pe care apar figurate explicit traseele cu marcajele aferente, iar in legenda se fac precizari privind lungimea in kilometri, timpul mediu de parcurs in ore si minute etc. De regula, in astfel de locuri debutul traseelor e marcat si cu un stalp cu sageti care indica destinatia – distanta si timpul necesar pentru parcurs, in plus pot fi facute mentiuni de genul traseu inchis in sezonul de iarna – risc avalanse, caderi de pietre etc. Marcarea traseelor turistice, respectarea simbolurilor specific genurilor de trasee, de la culoare la marime, in tarile civilizate (ca si in Romania de altfel pana in 1990) se face pe baza expertizarii si avizarii lor de catre specialisti ai genului (ghizi atestati, montaniarzi cu vasta experienta, topografi, geologi, speologi). Si nicidecum pompieristic, iresponsabil si habarnist (ca la noi dupa 1990), deoarece, cel putin moral, marcarea unui traseu trebuie sa-i confere turistului garantia ca urmarindu-l, in functie de pregatirea personala, de la documentare la conditia fizica si experienta in domeniu, poate finaliza traseul fara asumarea inutila de riscuri de accidente.
Marcajele turistice din zilele noastre 
Am considerat necesar sa amintesc drept preambul aceste lucruri, deoarece, dupa 1990, plecand de la o puzderie de proiecte turistice finantate de tara noastra, dar si prin proiecte UE, marcajele turistice au ajuns sa abunde aiuristic netinand cont de aceste minime conditii de realizare. Nu se mai respecta simbolul geometric adecvat traseului, nu se mai folosesc dimensiunile standard (proportie obligatorie intre vopseaua alba si culoarea propriu-zisa a marcajului-rosu, albastru ori galben), nu se mai folosesc sabloanele, vopseaua aplicandu-se marlaneste cu pensula, aceasta siroind, iar aspectul final fiind oribil. Alteori (ca in Muntii Metaliferi la Detunata Goala – de exemplu), marcajul este realizat agresand arborii-suporti prin decuparea scoartei cu toporul. In alte locuri se folosesc marcaje turistice nestandardizate, mai mici, stantate din tabla, vopsite, uneori fosforescente nocturn, si batute-n cuie pe arbori (Cavnic, traseul spre Piatra Malnasului, ori in Retezat, spre Cabana Gemenele). Abundenta marcajelor turistice intr-un areal relativ restrans, intersectarea acestora fara prezenta unor sageti indicatoare explicite, nemarcarea turistica profesionista a unui traseu, obligatoriu din ambele directii de abordare si la distante vizibile in conditii vitrege de lumina, subita aparitie a unui marcaj intr-un loc, neurmata de continuarea acestuia sau continuarea fara explicatii cu un alt simbol turistic, deservesc turismul montan si creeaza cel putin confuzii practicantilor acestuia.
Situat in extremitatea nord-vestica a masivului Ignis si facand tranzitia spre Muntii Oasului, varful Pietroasa (1.200 m), cu al sau impozant Sfinx al Oasului, a constituit si mai constituie o destinatie turistica deosebit de atractiva pentru montaniarzii baimareni si satmareni, dar nu numai. In urma cu patru-cinci decenii, sau pana in urma cu vreo trei, marcajele turistice spre acest obiectiv erau relativ putine, dar suficiente as putea afirma, ele constand in cel de culme principala – banda rosie – realizat de satmareni si pornind dinspre Vama, trecand peste varful Paltinu – Pietroasa – Tiganu – Soci, continuand spre varful Rotundu. De la Pastravaria Pistruia Blidar pornea in amonte de valea Crivei marcajul triunghi rosu, care se racorda benzii rosii a culmii principale pe varful Soci. Ceva mai tarziu au fost realizate marcajele turistice triunghi rosu, respectiv triunghi galben, care conduceau dinspre Baita pe valea Ciresu ori Paltinu spre varful Paltinu, respectiv spre Tiganu. Dupa 1990, pe versantii Pietroasei si Tiganului, incepand de la gura vaii Brada si Luna Ses, au aparut marcajele cruce galbena, rosie, albastra, banda rosie, triunghi rosu si galben. Reducerea activitatilor pastorale traditionale, concomitent si a turismului montan pietonal, invadarea potecilor neumblate de lastaris, aparitia drumurilor auto-forestiere, dar indeosebi a paienjenisului drumurilor de TAF, taierea unor arbori-suporti ai marcajelor turistice, lipsa unui panou informativ cu harta-schita a zonei – traseelor – marcajelor au condus, cum era si de asteptat, la un veritabil haos turistic dezinformativ in zona. Ceea ce poate crea probleme nu doar unor turisti care nu cunosc cel putin binisor acest areal, ci chiar si celor cu suficienta experienta in zona.
Iesire turistic-prospectiva
Toate cele de mai sus au stat practic la baza deciziei noastre de-a realiza la 1 septembrie o iesire turistic-prospectiva, accesand zona Luna Ses – Pietroasa si Tiganu, dinspre Negresti Oas, in amonte de valea Talna Mare, lasand in stanga Cariera Cornetu, de andezite spectaculoase. Iar in dreapta cateva foste, mult mai mici si inchise cariere (vezi harta turistica Gutinul turistic-2005, sectiunea Zona turistica Baia Mare-Tautii Magheraus, autori D. Istvan si I. Pop-Topo). Erau 16 grade Celsius in zona Negresti Oas, umiditate 69%, sanse de scurte averse cu descarcari electrice dupa-amiaza in Negresti Oas. Ma contrariaza faptul ca Ionica P., poreclit de amicii in ale drumetiei Topo (fiind topograf, autor a numeroase harti turistice aferente muntilor Gutai, Ignis, Tibles, Lapusului, Maramuresului, Rodnei, Defileul Lapusului), imi propune sa plecam abia la ora 8, riscand astfel sa fim surprinsi de aversele dupa-amiezii si ratand rasaritul soarelui. Asta e, vom vedea cum va fi! Plecam spre Seini-Orasu Nou-Negresti Oas, de acolo, din zona vechii statii PECO virand spre dreapta in unghi drept, parcurgand soseaua asfaltata flancata de vile si case noi (de-ale capsunarilor). Asfaltul, gaunos, se termina apropiindu-ne de Cariera Cornetu, drumul in continuare fiind de macadam cilindrat, in final larg si excelent acoperit cu criblura cilindrata neteda, totul tradand intentia asfaltarii sale cat mai curand. Depasim gura vaii Brada, cu drum auto-forestier si marcaj turistic cruce galbena, continuand spre est si abandonand fidela Dacia 1310 la ora 9, la confluenta vaii Talna Mare cu Pietroasa, in dreptul celor doua izvoare minerale aflate la circa 150-200 m de vechea cabana Luna Ses. Traversam albia accidentat-indiguita, trecem pe la fantana cu borviz acoperita cu un pavilion „dranitat”, respectiv pe la izvorul mineral alaturat (ambele poluate cu deseuri menajere, ambalaje, nepotabile adica). Prindem cararea care acompaniaza in amonte cateva zeci de metri cursul final al paraului Pietroasa si descindem intr-o livada cu nuci batrani. Pe un fag din stanga apar marcajele turistice cruce rosie, triunghi galben si cruce albastra. La sud, pe liziera, apare cabana Luna Ses veche, spre care ne indreptam, o ocolim prin stanga, pe langa clasica buda. Aici dam de marcajul turistic triunghi galben, intram in liziera cu molidis si imediat dupa aceea in fagetul partial exploatat forestier.
Marcajul dispare, il depistam apoi la vreo 75 m, pe un fag. Imediat dam si de vechea, neumblata de multa vreme, poteca pastoral-turistica. Tinem marcajul si poteca ce intra curand in lastarisul dens de fag inalt de 2-3 m. La ora 9,40 depasim borna silvica 240 bis, amplasata pe un fag gros. Taind-o „mistreteste” prin fagetul perie, la ora 10, dupa ce traversam doua drumuri inierbate de TAF, atingem drumul auto-forestier ce suie pe Brada spre Pietroasa. Marcajul triunghi galben nu mai e nicaieri. Tinem drumul spre stanga , la ora 10,05 ajungand la o bifurcatie in Y. Spre stanga – Plecare telescaun Luna Ses – coboara o varianta, cealalta continua spre sud-vest, suind spre Pietroasa, anterior descinzand intr-o mare defrisare. Aici apar doua tinere, probabil surori, fapt ce ne contrariaza, fiind in mijlocul padurii si foarte devreme dimineata. Nu ne spun nimic. Un BMW urca decent dinspre valea Brada continuand spre Plecare telescaun Luna Ses. In departare auzim vacarm de motor supra-turat si urlete. Din raspantia in Y urmam descendent varianta din stanga, dand peste marcajul cruce albastra la stanga drumului, acolo cu o sageata spre Luna Ses, dar si in dreapta acestuia. Urmam varianta din dreapta, suind alert pe poteca veche invadata de mur, urzici, lastaris. Marcajul dispare. Il regasim si il urmam pana intr-un luminis cu balarii, muri, urzici. Aici dispare iarasi. Dam de el mai spre sud-vest, pe un fag, iar la ora 10,40 descindem in larga poiana defrisata. Un bolovan andezitic e marcat cu cruce albastra si sageata catre Pietroasa la stanga, respectiv cruce galbena spre inainte si in dreapta, spre cabana si valea Brada. La vreo 300 m, pe liziera fagetului si drumul tehnologic abrupt-pietros realizat pentru a transporta utilajele necesare pentru Sosire telescaun in varful Pietroasa, o ceata de juni alcoolici urla animalic, demential, cerand ajutor. Coborand beti dinspre Pietroasa, au bagat SUV-ul intr-o rapa, fiind incapabili sa-l scoata netractat, incercand degeaba improvizatii cu parghii de lemn si impins. Din masina lor erau cele doua tinere plecate la vale… pe sest, probabil si pentru a scapa de grobianismele si urletele lor. Prudenti, decidem sa-i evitam, suind direct la stanga de la bolovanul cu marcaje, tinand un culoar-poteca abrupta pe care s-au tras arbori intregi cu TAF-ul. Un frumos maidanez alb alaturat noua (si Brenei), cu alura tradand ascendenta-i nobila in vreun copoi ori ogar cu trup atletic, simte un caprior ce dispare-n fagetul din stanga in momentul in care noi intram pe drumul tehnologic care ne va scoate in pajistea alpina vestica a Pietroasei. Pajistea cu
graminee inspicat-aurii e punctata de o sumedenie de rozete alb-sidefii de Turta vacii – Carlina acaulis. Sunt doar accidental prezente floricele minuscule galben-portocalii, tufele abundente de afin sunt rosietice, dar fructele rare, coacazele rosii sau merisoarele ne delecteaza insa cu dulceata lor acrisor-amaruie, in timp ce ici-colo putem vedea exemplare de inflorescente globular-albastre curtate de pseudo-albine. Florile albastre (aveam sa aflu de la amicul aradean A. Schlesinger ) sunt de ruin – Succisa pratensis.
Deasupra Sfinxului Oasului
Tinem varianta de drum ce suie spre Sosire telescaun, cautand marcajul cruce albastra. Il depistam amplasat pe un stei andezitic si apoi pe fagi, chiar sub Pietroasa, spre vest, pe megaliti andezitici minunat stratificati prin racirea lavelor vulcanice. Fructele rosu carmin 
ale scorusilor salbatici – Sorbus aucuparia – sporesc frumusetea stancariilor sur-argintii, care iau la un moment dat aspectul dantelat al cozii unui preistoric stegosaurus. Palcuri albastre cerneala de lumanarica pamantului – Gentiana asclepidaea – decoreaza baza peretilor si cascadele haotice de grohote. Aici apar si primele mici tufe roz-liliachii de iarba neagra – Calluna vulgaris – abia inflorite. Intalnirea unor mari gramezi de PET-uri de varii marimi si forme ne irita. Abia ajunsi la Plecare telescaun vom afla de la un paznic ca ele au fost urcate cu apa de padurari si muncitori la telescaun in urma cu o luna pentru a stinge incendiul declansat de niste neghiobi picnicari in zona Pietroasei, deasupra turnurilor stancoase. Abandonam drumul, taind-o spre nord-est pe sub custurile stancoase, coboram printr-un fel de mic horn ajungand deasupra Sfinxului Oasului. Apoi, ca si de atatea alteori (prima oara in urma cu vreo cinci decenii, pe cand aveam 10-13 ani, alaturi de Papa, fratele meu Alex, reputata prof. Terezia Tataru, fiul si fiica ei), nemurindu-l fotografic. Panoramele vestice, desi cetoase, se deschid spre Muntele Mic, Vama, lacul Calinesti Oas, Negresti Oas, magurile vulcanice ale Muntilor Oasului, de la Jeleznicu Mare si Mic spre magurile Tarnei Mari, Turtului, Ghertelor… apoi spre Piatra Bixadului si varful Vascului, in continuare spre varful Bradului, Poiana Boian si Salatruc de pe la obarsiile Turului. E ora 12 si de la sfinx prospectam turnurile stancoase de la nord-est de acesta, dar si un spectaculos canion abrupt flancat de pereti poli-stratificati, de lave. Apare cenusa, mai apoi 4-5 locuri in care focul mai arde mocnit datorita solului radacinos, depozitului gros de jir – frunze uscate si muschi. Incercam, pe cate e posibil, sa stingem focul, acoperind cu pamant focarele. Suim pe o belvedere – crestetul stancos al unui turn acoperit odinioara cu afinis, merisoare, muschi si ienuperi – negru acum de taciuni. De acolo panoramam hat departe, dar si descendent pe langa stalpii telescaunului, spre zona de Plecare Luna Ses. Printre Sfinxul Oasului, turnurile si canionul andezitic din stanga acestuia suie spre Pietroasa marcajul turistic cruce rosie (pe care am urcat in toamna 2012 cu sotii Kelemen, M. Ghetie si Brena). Iesim pe varful Pietroasa. E soare, dar nebulozitate accentuata spre Baita – 
depresiunea Baii Mari, Ulmoasa – Poiana Seituri – zona lacului de acumulare Firiza. O gramada de PET-uri a fost abandonata si la terminalul telescaunului de cei ce au crezut ca au stins focul in urma cu o luna. Versantul sudic al Pietroasei e in mare parte acoperit de un discontinuu-neregulat covor impresionant de Calluna vulgaris roz-liliachiu, doar cativa tineri mesteceni frivoli vin sa accentueze paradisiacul locului. Dupa repriza foto tinem spre varful Tiganu si banda rosie, intalnind borna silvica VI/ 610 si imediat dupa aceea marcajul nou punct rosu plus o sageata spre Baita, coborand catre sud. Marcajul este ingrijit, estetic, doar ca cercul alb imprejmuitor e ceva mai ingust decat prevede standardul romanesc. Urmam culmea si banda rosie, depasind borna silvica VI/612, apoi dam peste o bifurcare de traseu marcata cu doua sageti. Varianta din dreapta urmeaza culmea si banda rosie peste Tiganu, in timp ce la stanga continua poteca pe curba de nivel marcata tot cu banda rosie, acestea reintalnindu-se in poiana Izvorului Tiganu ivit din grohote. E ora 13,30 si facem popasul de masa binemeritat pana la ora 14.
Catre varful Soci
Vom continua spre est pe culmea catre varful Soci marcata cu banda rosie pana dam de alte doua sageti de unde marcajul se desprinde spre inainte si la stanga, acesta din urma tinand spinarea unei culmi nordice secundare a Tiganului, ajungand la un spectaculos neck vulcanic abordabil prin dreapta lejer ori mai acrobatic, dar fara probleme pe vreme uscata, prin stanga, printr-un scurt horn piezis. E a doua oara ca admir acest martor de eroziune impresionant, cu turnuri si saritori, mai modest spre est, catre valea Trestia.
Prima data il descoperisem intr-un circuit primavaratic cu prietenul satmarean Jancsi Moldovan, atunci coborand haotic, la plesneala, dinspre el spre capatul nordic al partiei de schi Luna Ses. Ciudat ni se pare ca banda rosie coboara pe piciorul foarte abrupt, in timp ce tot cu banda rosie e marcat un traseu descendent prin est de neck, in versantul geografic stang al paraului Trestia. De mentionat ca aproape de neck, spre sud, pe culmea secundara ce da in varful Tiganu, apare marcajul banda rosie si o sageata bizara, tipica marcajelor rutiere de traversare peste/pe sub autostrazi. Dupa ce prospectam circular si de pe crestet neckul, decidem s-o luam la vale prin dreapta, dand de un drum de TAF, iesind intr-un luminis cu doboraturi de rasinoase, unde marcajul dispare, dar il vom descoperi mai la stanga, la baza piciorului abrupt desprins de acel neck vulcanic. Tinand poteca larga ne trezim intr-o plantatie derutanta de molizi in care un sarpe lung de peste un metru, negricios, o zbugheste speriat. Redescoperim mai apoi intuitiv drumul de TAF si la primele tunete acompaniate de razleti picuri de ploaie poposind intr-o poienita cu molidis tanar taiata de un drum, continuand sa coboare oblic dreapta, dar fara marcaj. In zona poienitei apare din senin un triunghi rosu, fara vreo continuare intr-o directie. Banda rosie reapare la stanga potecii ce coboara lejer spre vest. Se aud voci dinspre Luna Ses – Plecare telescaun, spre nord se degaja treptat o intinsa pajiste situata aproape de biserica de lemn Luna Ses si crestinescul cuibusor de nebunii ecumenice, estetic si discret-ingenios amplasat la poalele fagilor uriasi. Poiana mare are ca reper, pe un fag, borna silvica rosie 224 dublata de una galbena, privata, cu nr. 34. Ora 15,30 – aversa cuminte ne prinde cand accedem pe platforma tehnologica Luna Ses – Plecare telescaun. In zona sunt cateva autoturisme, iar aproape, sub un fel de copertina improvizata din folie de polietilena, cativa tineri. Aflam ca telescaunul, cu cate 4 locuri, e practic functional, trebuind efectuata doar furnizarea energiei electrice dupa contractarea acesteia de catre beneficiar.
Trei kilometri pana la masina
Pana aici am facut 13 km, mai avem alti trei pana la masina, coborand lejer pe drumul neted si larg spre biserica de lemn, de-acolo pe langa cabana unui centru administrativ zonal si cariera de andezite negre, dar majoritar alterat – ruginii, cu Talna Mare in dreapta, cu putina-i apa scursa printre bolovanii andezitici suri si foarte intens rulati la topiri, averse, viituri. Langa o troita, pe un stalp de beton, descoperim marcajele turistice si sageti triunghi rosu si galben alaturi de banda rosie, bagandu-ne definitiv in ceata si mister. La ora 16,30, dupa un circuit total de 16 km si in timp ce nebuloasele negre invaluie Pietroasa si Tiganu, o luam la vale spre Negresti Oas – Baia Mare. Aversa strasnica baimareana avea sa spele orasul pe la orele 17,30-18, dar noi beneficiaseram de o zi meteo-turistica ideala in care, cat de cat, am reusit sa descalcim partial ciudatele ite ale marcajelor turistice din zona Luna Ses.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
