 |
 |
Rt 27 30 07 2010 cu M.Ghetie, I.Pop, taxi driverul Flaviu C. ,Brena & pitbulul anonim & eu
Deosebite multumiri lui Flaviu C. care ne-a plasat dimineata devreme in debut traseu si recuperat dupa-amiaza
Vezi GALERIE FOTO
Vara capricioasa, ba ploioasa, cu catastrofale averse, urmate de inundatii predilect in Moldova, dar si in S-V tarii , ba torid – caniculara. Doamne, oare de cate ori, ruland pe Valea Izei intre Bogdan Voda si Dragomiresti, admirand spre dreapta, dincolo de indepartata sa impadurita, varful Arcer al Tiblesului nu ne-am dorit sa abordam acest splendid masiv dinspre Dragomiresti, adica altfel decat pe cea mai la indemana varianta (pentru baimareni / lapuseni ) via Grosii Tiblesului-Greble ? Acest imbold l-am simtit foarte recent, ruland spre Borsa (15 iulie) pentru a parcurge traseul rodnean de pe Valea Rea – Piatra Piatra Rea si a Randunelelor-Culmea si valea Cimpoiasa.
Eu am visat la o alta tura rodneana lunga, ceva mai solicitanta si spectaculoasa, in timp ce Misu G. a venit cu ideea traversarii crestei Tiblesului dinspre Dragomiresti, pentru asta ortacul nostru Flaviu C. trebuind sa se sacrifice facand pe soferul care avea sa ne introduca, si in final sa ne scoata, din traseu.
Spre Dragomiresti
Am inceput documentarea, de la selectia hartilor adecvate la studiul prognozei meteo si, inspirat, l-am contactat pe amicul topograf-ranger al PNM Maramuresului, un extraordinar documentat turist montan si ortac in numeroase precedente ture, Ionica P., care stia foarte bine masivul Tibles, printre altrele, incepand din urma cu trei ani si pana foarte recent evaluand acest traseu in cateva randuri dar si pe cel de creasta principala prin Pasul Setref – Dealul Stefanitei, dintre Muntii Rodnei si Tibles, reactualizand cu Dumitru I. marcajul turistic.
Spre placuta mea surpriza, acesta tocmai si-a luat cateva zile de concediu si chiar era interesat sa mearga impreuna cu noi. Am stabilit plecarea pentru vineri la ora cinci dimineata. Dupa doua zile si jumatate de ploi consistente, cerul era instelat si o luna aproape rotunda trona pe bolta senina a cerului inca intunecat.
Pe durata parcurgerii drumului pana in Dragomiresti, am forfecat nemilosi politichia mioritica, neomitand nici macar din greseala hilar-scandaloasa neo-afacere a brandului turistic romanesc lansat, cu circ si panarama, la Expozitia Universala din Shanghai de catre giumbuslucasa ,,Elena de Maramures,, si sobrul si eruditul minstru de externe Th.Baconsky etc.
Dupa ce am trecut de centrul urbei rurale Dragomiresti, am luat-o la dreapta, in amontele vaii Baicu, pe un drum auto-forestier bunicel, chiar foarte bun ceva mai incolo dupa ce a fost reamenajat cu fonduri UE pentru a servi la extragerea masei lemnoase de pe piemonturile nordice ale Muntilor Tibles – Lapus.
Drumul ingust si bolovanos din valea Sfundau
Exceptandu-l pe Ionica P., ceilalti ne aflam in premiera acolo, iar valea Baicu ne impresiona prin aspectul sau, mai apoi datorita unor pitoresti cariere de gresii pluristratificate.
Rulam printr-o zona silvica, in care, pe langa vale in ingustele lunci se iveau tot mai rare gospodarii muntenesti, un district silvic si salase traditionale. Cu siguranta, temperatura nu depasea 12-14 C, dar era senin, proaspat si foarte tonic.
Am depasit Gura Idisorului (valea Idisor afluind din stanga, in sensul de mers, in valea Baicu). Am lasat apoi in dreapta varianta auto-forestiera care acompaniaza spre amonte valea Caliman si in stanga drumul mai ingust, si mai putin circulat, din amontele vaii Poienilor.
La urmatoarea bifurcatie, am luat-o la stanga pe valea Sfundau (varianta din dreapta acompaniaza valea Chicera si conduce-n serpentine spre gura nordica (alt. circa 940 m) a tunelului (galerie miniera de coasta cu scop de prospectare geologica, a fost realizat de IPEG Maramures ) care iese spre sud in valea Izvorul Rau.
Drumul pe valea Sfundau e ingust, bolovanos si chiar in debutul acestuia, pe stanga, a aparut ca reper o cabanuta forestiera. Am debarcat la ora 7,45 dimineata in dreptul unei rampe forestiere mocirloase, de afluire-sortare-incarcare a bustenilor, de la obarsia vaii Sfundau, acolo unde spre dreapta se vede finalul precipitat-inspumat-cristalin al vaii Branului (borna silvica II/ 244.
La Stana din Poiana Plescuta
Anterior, am depasit un atelaj tras de cai insotit de un june si, in curand foarte atasat, prietenos, pitbul brun-roscat care, din nefericire pentru el, avea sa ni se alature pana la Cabana silvica Tibles cu toate tentativele noastre de a-l determina sa returneze la hainul sa stapan care uita probabil sistematic sa-l hraneasca.
Acolo ne-am despartit de Flaviu si, luandu-ne rucsacii usori de tura si betele de trekking, am pornit in sus-stanga spre Poiana Plecuta infruntand noroiul afund si clisos, iar mai apoi izvoarele mocirloase.
La 8,05 eram ajunsi la stana din Poiana Plescuta, un tanar pastor ramas la comarnic spunandu-ne ca foarte recent o echipa turistica a finalizat marcajul de creasta principala (venind din Pasul setref, orientat pe Culmea Plescutei) spre saua Bran – Tibles – varful Tibles.
Soarele suia pe bolta si din poiana inferioara NV (mai e una mai mare, alungita pe spinarea Culmii Plescuta) am avut o prima panorama spre abruptul NE al varfurilor Arcer si Tibles.
Urcusul continua pe poteca larga, un fost drum de TAF, mocirlos si pe alocuri spalat de torentele care au scos la iveala placile stratificatelor gresii. Am renuntat in curand la hanorace, fiindca panta consistenta si caldura soarelui ne-au impus-o.
Liziera cu arbori uscati
Treptat, poteca se orienta ascendent – dreapta, la ora 8,25 ( dupa 40 minute de la debutul traseului) atingand culmea principala si intepand marcajul turistic banda rosie pe care aveam sa-l urmam de-acum incolo pe Piciorul Plescutei ( aici ca reper excelent remarcam un monumental ciot sculptural de fag trasnit, inalt de circa 3,5 m gros de mai bine de 1 m).
Poteca parcurgea ascendent-dreapta o zona de codru matur format dintr-un amestec de fag si molid, unele exemplare seculare fiind de-a dreptul impresionante prin falnicie, diametrul tulpinilor lor depasind lejer un metru si fiind drapate cu un strat compact de muschi gros, catifelat.
La ora 9,05 , urmand poteca cu marcajul banda rosie refacut profesionist in luna iulie a.c. , am ajuns in zona NE a unui muncelut impadurit pe versantul NV-V ce da in flancul geografic drept al vaii Branului si defrisat la ras, partial natural regenerat cu molidis, in rest acaparat de graminee si frumoase exemplare de zburatoare cu flori ciclamen pe versantul E-SE.
De pe aici am remarcat amprentele proaspete ale unui cerb falos. Din lipsa suportilor naturali, marcajul turistic era plasat pe cioate, dar preponderent pe pietrele drumului partial inierbat, de TAF, care o lua spre SE, iar apoi cotea suind accentuat spre SV-V conducand spre liziera cu destui arbori uscati pe picioare dupa atacul masiv al ipidelor.
In poiana-fosta stana de odinioara
Ulterior, marcajul o lua pe liziera E-SE (nu exista poteca, in schimb trebuiau surmontate cateva doboraturi de vant). Am depasit astfel varful muncelului (o zona cu hribe minunate, molidisul cu muschi umed fiind ideal pentru ciupercarit) ajungand intr-o poiana (fosta de stana odinioara, dovada stevia si urzicile exuberante) la ora 10,10.
Poienita se afla la E-NE de varful Bran si la o altitudine de 1.465 metri conform celor doua GPS din dotarea lui Ionica P. si Misu G. Spre dreapta-sus au aparut apar stancariile NE ale varful Arcer. O superba, larga, panorama se deschide de aici spre SE-S, catre Dealul-Stefanitei-Muncelu Raios-varful Pietrosul Rodnei – Buhaiescu Mare si Mic, Batrana.
Am continuat prin poienita spre SV intrand in molidisul dens si, la un moment dat, am ratat marcajul banda rosie amplasat corect pe trunchiurile molizilor maturi, dar obturat de ramurile planse spre sol ale acestora (aici se impune grabnica degajare a marcajelor/potecii findca altfel orientarea devine imposibila).
Un popas pentru refacerea proviziilor de apa si o gustare dulce… de afine
Treptat, ne-am orientat spre SE-S, descinzand dupa circa 100-150 m intr-un mic luminis. Atentie deosebita ! Aici vaga potecuta marcata cu banda rosie pe pietrele de pe sol, mai apoi pe un molid gros dar cu ramurile atarnand obstruante, suia la dreapta prin pajistea exuberanta si molizi tineri iar la stanga, tot pe un molid cu ramurile planse, a aparut marcajul turistic triunghi rosu ce suie dinspre meleagurile nasaudene, de pe la Gura Fiadului via borcut.
Neatenti fiind, in acest punct am ratat orientarea la dreapta continuand spre inainte, pe curba de nivel, tentati de lejeritatea si frumusetea Drumului Doamnei (adica a unei foste baronese de prin Dej care umbla pe aici cu sareta la vanatoare; acest drum de-a coasta mi-a amin tit de superbul drum alpin al Mariei Tereza din Muntii Caliman) care o ia pe curba de nivel (altitudine 1500 m circa ) de la NE spre E-SE pe la poalele varfului Bran continuand spre Tarnita Nedeii si varful Arsura, taind la doar circa 150-200 m distanta cursul unui sprintar parau cu apa rece gheata, ulterior pe al altuia, mai mare, de pe un vechi culoar larg de avalanse.
Aici ne-am refacut proviziile de apa si ne-am dedulcit din belsug cu delicioasa recolta de afine mari, parca altoite, dupa care, renuntand la tentant-nebuneasca varianta de atacare directa, fara poteca, printre insulele neregulate ale arinisului alpin asezonat cu iuniparis si jnepenis spre varful Bran, am revenit in poienita cu marcaj triunghi rosu/banda rosie, urmandul ascendent pe cel din urma.
Valea Branului, extraordinara salbaticie si cumatra vipera
Poteca se infunda in molidisul dens, iar in dreapta si din ce in ce mai in jos se auzea vuind vaii Branului. Poteca o lua treptat de-a coasta stanga, suind usor.
Zona aceasta este de o extraordinara salbaticie, poteca extrem de rar umblata in ultimele decenii, marcajul turistic recent fiind corect si frecvent amplasat pe arbori subtiri si in special pe pietre.
Am iesit pe versantul NV ,cu ienuperi, jnepeni si molizi scunzi, al unui picior secundar estic al Branului, avand in dreapta obarsia vaii Bran (excelente repere doua inegale ca marime, foarte apropiate, limbi sure de grohote – andezite de Tibles – cu aspect de faguri de albine, sur-argintii.
Chiar pe poteca vaga mi-a aparut in fata o cumatra vipera, mai degraba melanica ( intunecata dar cu desenul geometric superb si inconfundabil).
Initial, mi s-a parut ca vad niste umane excremente incolacite dar…vipera-si salta capul sasaind si pana sa ma dumiresc a disparut in afinis-ienuparis, lasandu-ma sa o apreciez la circa 35-45 cm lungime si grosimea maxima de circa 2-2,5 cm.
De acum incolo eu am traversat obarsia vaii Bran suind in serpentine versantul estic abrupt al Tiblesului, in timp ce Ionica si Misu au suit pe parau, adica au urmat fidel marcajul banda rosie care continua spre apropiata sa-tinta.
La ora 11,45, adica dupa patru ore de la debut, l o cota de 1675 m conf. GPS, am facut un scurt popas langa doua gemene izvoare ivite dintre grohote (completati-va aici resursele de apa potabila, e ultima sursa din zona !) .
Sub noi se desfasura treptat largitul culoar NE de avalanse de pe valea superioara a Branului, iar in departare s-a ivit o buna parte din multisecularul Bogdan Voda (fost Cuhea, avand drept reper domul kistchos-megalomanic alb si cu turla argintie).
Perspective spre Fiad, Pasul Setref si Dealul Stefanitei
Piciorul NE secundar al Branului obtura deocamdata complet perspectiva spre meleagurile nasaudene aferente zonei Fiad – Dealul Stefanitei – Pasul Setref, in schimb se vedea de aici varful Sermetes din Muntii Lapusului.
Ionica a iesit direct in saua Bran-Tibles, Misu si cu mine orientandu-ne piezis pe versantul drapat cu afinis si ienuperi spre crucea de fier inclinata a varful Tibles, atingand-l dupa cinci ore de la plecare ( ora 12,40), intalnind acolo un mare grup de tineri, vreo 15-20 de baieti si fete, veniti dinspre Cabana silvica Tibles (acestia aveau sa coboare pe la obarsia Izvorului Rau-refugiul Arcer-Poiana Lunga-Piciorul Calului la tunelul IPEG Izvorul Rau (adica pe marcajul turistic banda albastra).
Frumoasa e de aici perspetiva in avalul vaii Tiblesului catre salba localitatilor nasaudene, mai ales Suplai.
Pitbulul lihnit de foame si… lipsit de maniere
Sarmanul pitbul lihnit de foame care ne-a urmat fidel, neobisnuit ca Brena cu lungile trasee turistice si solul accidentat-bolovanos, a ramas fara derm pe cuzinetii plantari, acestia mustind acum de sange.
Cu totii i-am dat de mancare din foarte putinul pe care-l aveam apoi i-am dat si apa. A devenit foarte prietenos dar…n-avea sarmanul maniere, se gudura insa facand-o pe Brena geloasa foc.
Improspatare cu cafea, mere, curmale si-apoi lunga coborare de pe varful Tibles pe sinuoasa Culme a Gorganilor marcata exemplar ( de catre clujanul Horatiu Popa, ne-a spus Ionica P., impreuna cu o echipa de tineri turisti) cu triunghi rosu si punct albastru, avand ca urmatoare tinta varful Paltinis, cu o cruce alba si un Christ turnat din fonta patinata, cu soclu de beton.
De apreciat stradania si ingeniozitatea marcatorilor care au adunat bolovani si lespezi andezitice formand din ele momai (ca in Piatra Craiului, Parang, Retezat) pe acestea amplasandu-si ingrijit, cu sablonul de carton mnarcajele vizibile din ambele directii de mers. Admirabil!
Pe langa poteca, am admirat mai intai niste splendide cristale de cuart scoase la iveala de intemperii, dar mai ales consecutiv practicarii unor lungi santuri de propectare geologica, mai apoi rare exemplare de Campanula tiblesii/Campanula alpina , scunzi, parosi, albastri cerneala, trecute flori de arnica, mai jos un palc de ruscute cu flori caramizii, mult mai frecvente exemplare de Campanula siberica cu clopotei mici dar densi, animati de briza fierbinte a dupa-amiezei, intinse zone acaparate de graminee exuberante, inalte de peste un metru.
Din dreapta, inainte de varful Paltinis, a aparut un grup de culegatori de afine originari din Tarlisua, decisi sa-si amplaseze corturile pe Culmea Gorganilor in zona unei foste colibe trainice de stana, azi distrusa.
Citadela ca o argintie-stancoasa potcoava a Gradinii Fetei Mumei Padurii de sub varful Arcer
Norii diafani s-au ivit alergand nebunestie, manati fiind de briza violenta alpina de pe cand am suit de la obarsia vaii Branului inspre saua Bran-Tibles.
Acum acestia se intreceau cu darele albe de condens lasate de turboreactoare pe bolta azurie ce aduceau unor hiperbolice portative. Aveam parte asadar de o zi exceptionala, cu vedere spre Suplai si Taul Negru (de pe un picior S-SV al Branului) , in dreapta citadela ca o argintie-stancoasa potcoava a Gradinii Fetei Mumei Padurii de sub varful Arcer, maretele defrisari si reteaua consistenta de drumuri de TAF pe culmea cu succesive varfuri ce leaga varful Arcer prin Tomnatec de Stregior ( dupa Ionica P. acesta se nujmeste corect stevior) – Hudies – Hudin, aproape rectilinia vaii Bradu acompaniata prin Greble spre Grosii Tiblesului de drumul alb-bej auto-forestier.
La ora 15.10, am suit varful Paltinis ( Outu dupa unii) acceptand ca relativ restransa rezervatie Tibles va fi fiind una din cele mai curate ( am dat doar peste cateva cutii de conserve si PET-uri) si neagresata antropic din Romania.
Nu acelasi lucru se poate vedea scrutand circular spre culmile secundare defrisate masiv si cu puzderie de drumuri de TAF sau si auto-forestiere ( sa le spunem eco poteci din carpatica gradina a strulubaticei ministrese Elena Udrea).
De pe varful Paltinis (1489 m), dupa o alta repriza de rehidratare (inclusiv a companionilor nostri canini) am continuat sa coboram pe o limba larga de pajiste alpina ( marcaj turistic triunghi rosu si punct albastru)spre V (ciupercarind cu sansa) , dand intr-o larga si splendida, extraordinar de bogata ca varietate si exuberanta botanica, poiana.
Aici marcajul punct albastru, dupa o inspirata avertizare cu sageata albastra, se desparte de triunghiul rosu luand-o la dreapta prin molidis matur, traverseaza o poiana cu vechi activitati pastorale, azi pustie, orientata N-NV ( aici molizii tineri care impietau asupra traseului potecii au fost taiati cu drujba) si-apoi reintra-n codrul matur (amestec de paltin, fag, molid, brad, recent marcat silvic pentru integrala exploatare de pe Poteca Sondorilor si spre NE, pe versantul aferent malului geografic stang al vaii Valaului pe care o auzim curgand din ce in ce mai aproape.
La carciuma lui “Lica Samadau” din Grosii Tiblesului
La ora 16,30 am abandonat punctul albastru dupa traversarea confluentei vaii Valaului cu valea Izvorul Rau tocmai in dreptul asa zisei statii de epurare. Bietul pitbul ramas fara dermul protector pe cuzinetii plantari si cu punga scrotala la sange iritata de vegetatia alpina aspra, neobisnuit cu apa (curgatoare) a inceput sa schelaie dezolant in timp ce Brena, demonstrandu-si calitatile de labrador retriever se scalda in undele racoroase, reconfortandu-se.
Tot ea a fost aceea care, cu o admirabila intuitie si colegialitate canina se-ntoarse spre pitbul aratandu-i cum si pe unde sa traverseze pentru…a ma avea de parcurs pe carosabilul pietros inca vreo trei km pana la intalnirea cu Flaviu ( la circa un km aval de Grohotis , dupa formarea vaii Bradu din confluarea vaii Preluci cu valea Izvorul Rau).
La Cabana silvica Tibles parea sa functioneze o tabara si acolo ne-am luat ramas bun de la simpatic-amaratul pitbul dragomirestean, sperand ca elevii inimosi sa-l adopte, ingrijeasca si hraneasca, altfel…
Noi ne-am continuat drumul spre Grosii Tiblesului unde, la sugestia lui Ionica, am oprit la o veche carciuma ce aducea strasnic birtului lui Lica Samadau din Moara cu Noroc a lui I. Slavici.
Spelunca din chirpici, cu doua incaperi, una cu mese promiscue de tabla si scaune de fier, cealalta cu tejgheaua bine si variat aprovizionata cu tot felul de licori, preponderent alcoolice.
In curte, sub doua jegoase umbrele-prelata, pe butuci uriasi de fag, cativa consumatori decenti, tineri.
In prima sala, niste dubioase personaje fantomatice, discipolii lui Bachus ori Dyonisos, cu laptos-tampe priviri curioase si bolborosind ceva onomatopeic, amintindu-mi de chipurile similare ale orientalilor din ceahianalele Kazahstanului si Uzbekistanului (vazuti in 1986) intinsi in salvari pe niste priciuri de lemn cu perne matasooase tocite, toropiti de ingurgitarea lasciva a inselatorului kumis preparat prin fermentarea laptelui de iapa.
Amabila si frumoasa crasmarita ne-a servit cu bere la halba sau la sticla, dupa pofta. Pentru a fi in ton cu lumea am ales o bere Becks dar, desi se facuse foarte cald si eram dupa o tura de noua ceasuri si circa 18 km, acesta prima bere bauta de mine in 2010 mi s-a parut…total insipida, facandu-ma sa regret ca-mi spurcasem cu ea gura.
Imbarcati, am purces spre Baia Mare, in drum admirand inconfundabilele, pitoresti, meleaguri ale Tarii Lapusului si indeosebi numerosii tarani iesiti la facutul fanului.
La ora 19.30 eram ajunsi acasa, bifand turistic astfel inca un superb traseu montan, partial derulat pentru noi in premiera
Marcaje turistice -banda rosie pe Culmea Plescuta pana in saua Bran-Tibles
–triunghi rosu si punct albastru de pe varful Tibles pe Culmea Paltinis ( triunghiul rosu continua pe culmea impadurita pana in Grosii tiblesului)
–punct albastru (circuit via Piciorul Arceruluiu-vf.tibles-Culmea Gorganelor-Poteca sondorilor) din saua Paltinis pana la confluenta v.Valaului cu v.Izvorul Rau ( la asa zisa statie de epurare a apelor subterane tunel IPEG Izvorul Rau – nu a functionat niciodata)
–banda albastra de la Statia de epurare in aval v.Izvorul Rau si apoi in aval v. Bradu spre Cabana Silvica tibles si-n continuare prin Greble pana in Grosii Tiblesului
in Greble, pe la fostele bocserii de mangal si spre stanga apare marcajul punct rosu (circuit)
Izvoare-apa potabila- pe v.Bran pana la obarsia de sub saua Bran-Tibles
– la gura v.Valaului ( apa din v.Izvorul Rau desi pare curat-cristalina, e subteran-miniera)
-izvoare cu ciurgau amenajate de silvicultori si muncitorii forestieri pe langa drumul de la Tunel IPEG Izvorul Rau in aval spre Cabana Silvica tibles si apoi spre Greble ( unul dotat chiar si cu banca de lemn si copertina)
Distante-timpi – Baia Mare-Cavnic-Barsana-Dragomiresti – 95 km asfalt (in lucru zona Budesti-Barsana)
– Dragomiresti-v.Baicu-rampa de incarcare de pe v.Sfundau -16 km auto forestier bine intretinut (13-14 km)
–Tunel IPEG Izvorul Rau-Grohotis ( confl. v.Izvorul Rau cu v. Preluci , de aici in jos vorbim de v.Bradu)- cca 2 km, auto forestier excelent, bun in continuare cca 3 km pana la Cabana Silvica Tibles
-Cabana Silvica Tibles-Greble-Grosii tiblesului-11 km, auto-forestier hartopos-gaunos
-Baia Mare via Tg.Lapus-Dl.Pietris-Coplanic Mainastur- 85 km -asfalt bun
-Portiunea montana parcursa turistic pietonal de la rampa de incarcare de pe v.Sfundau- Culmea Plescuta-saua Bran-tibles-Culmea Gorganelor-Culmea Paltinis-Poteca Sondorilor- Statia de epurare Tunel Izvorul Rau -Grohotis -9 ore, cca 18 km
Atentie : zona cu vipere si ursi
Refugii pentru vreme ostila -stana din Poiana Plescuta, chiar in debut traseu
-Refugiul alpin Arcer , pe versantul vestic al muntelui la circa 1530 m alt.
Statia de epurare Tunel IPEG Izvorul Rau
Cabana Silvica Tibles
-in zona Greble, in special foste casoaie de varat si salase pentru animale dar si casute camping, cabane turistice recent amenajate
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
