Vezi GALERIE FOTO
Aventura auto-turistica incepe in Baia Mare, in 29 august, de Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul. Urmeaza imbarcarea in trenul accelerat si plecarea spre Cluj-Napoca. Garnitura formata din doua vagoane nu are mai mult de 10 calatori. Pe un display luminos atasat de tavanul vagonului e scrisa data 14 04 2031 8 : 47. E vreo garnitura interstelara din Star Treck? Corectia temporala avea sa survina in apropiere de Cluj Napoca.
Garnitura e civilizata, curata dar…un calator cretin, beat si violent a incercat sa-si scoata sticla de bere, si bagajele poate, direct prin doua ferestre largi, carpite acum. In mod sigur autorul nu a fost depistat si nici pus la plata.
Gari colbuite, cvasipustii, numai bune de scenografii pentru un film SF de Andrei Tarkovski. Ce pacat totusi de o suita de frumoase cladiri CFR-istice, impresionante de-a dreptul odinioara.
In rest …se perinda locuri dragi sistematic talpuite turistic inspre Tara Codrului catre Padurea Fersigului si a Miresului spre zona de E-SE a Salajului, un judet pe nedrept vitregit. Ce maret si cuminte e acum Somesul !
Cu autocarul spre Huedin-Ciucea-Oradea
Acceleratul intra in gara Cluj-Napoca, Teoretic mai este doar un ceas pana la imbarcarea in autocar la Centrul Comercial Sigma din cartierul Zorilor. In cautarea precipitata a unui taxi dam de semafoare sifilitic desincronizate, imbulzeala, nebunie ca intr-un stup de viespi atacat de urs. Soferul incearca variante ocolitoare prin Piata Mihai Viteazul dar are nevoie de o jumatate de ceas pentru a ajunge la destinatie.
Din cauza caldurii, ne adapostim la umbra luxosului centru comercial din care navalesc inafara valuri, valuri de apetisante arome brutaresti germane. O familie de trei clujeni asteapta autocarul spre Austria-Bavaria sub iluzoria umbra a unui mic platan din dreapta soselei spre Huedin-Oradea.
Este ora 14. Ghida pe care o apelam telefonic nu e cea de agentia turistica baimareana. Adrenalina se pune in miscare si aventura capata un alert crescendo. Aflam ca autocarul mai are 20-30 km pana sa intre in Alba Iulia iar de acolo…aproximativ doua ceasuri pana in Cluj Napoca. Imbarcarea se face abia la ora 15.40 h, in loc de ora 14.00, intr-un autocar alb-albastru, dupa ce ne asiguram ca are drept tinta Austria-Bavaria si pornim spre Huedin-Ciucea-Oradea.
Zona este cunoscuta, dupa cele cateva evadari turistice in Muntii Vladeasa, Bihor si Padurea Craiului sau la Laguna Albastra de langa Aghiresu. Primul popas se face la o pensiune de dupa Ciucea.
Lumea imbarcata din Bucuresti-Brasov are deja la activ foarte multe ceasuri de autocar. Se comanda de-ale gurii, servirea dupa… aproximativ 40 de minute.
Ghida vorbeste despre viziuni, referindu-se la panorame, vederi. O frizura punck-crazy-feng shui si un piercing ii penetreaza lobul superior al uneia dintre urechi ca un pumnal, insa nu-i pot astupa lacunele educativ-culturale. In consecinta nimic nu ne va mai mira atunci cand va vorbi mai tarziu de furnicare, referindu-se la funiculare, sau cand va pronunta Josef-Josefina dambovitean-spanioleste, Hoseh-Hosefina.
In jurul orei 24.00, ajungem in Budapesta. Cazarea se face la Hotel Ibis de trei stele.
.
Ziua aII-a
O luam spre Lacul Balaton pe care-l inconjuram partial. Tentativa de oprire la un debarcader pentru amatorii de yachting esueaza si…continuam catre Austria.
Nicaieri nu se remarca nume de localitati bilingv mentionate, nici in Bavaria, nici prin Tirol. Ajungem in Austria la 13.30 h, la prima oprire avand sansa de-a admira un prim lan cu bostani aurii, mii, si-n apropiere, un sat austriac pitoresc.
Sate cu arhitectura uniforma, flori si ordine exemplara
Alte, numeroase, lanuri si sate austriece, inclusiv tiroleze, de basm se pot vedea doar din goana autocarului pe autostrazi si sosele nationale excelente dar…nespus de monotone in lipsa clasicelor hurducaieli mioritice. 
Sate ordonate, cu arhitectura uniforma, nesofisticata, umana, calda, functionala, amintind intr-un fel de cea intalnibila la noi prin Bucovina. O ordine obsedanta si flori cu nemiluita atarnande la ferestre, pe balcoane, de la petunii si muscate policrome la alte necunoscute soiuri.
Splendide gradinite de flori, iar dinaintea casei se poate vedea cate un gard viu sau boscheti riguros tunsi. Pare ca nimeni nu paste vitele, ele descurcandu-se singure intre gardurile electrice.
Se remarca, in schimb, in fiecare loc de pasunat, cate o cisterna cu apa si adapatori automate. Nicio buruiana, PET, ambalaj, etc. Nemtalaii astia nu fac gunoi ? E-atat de obsedant monontona rigoarea, curatenia, disciplina lor, si previzibila pe deasupra !
Culturile de pepeni se succed rapid. Se constata ca pepenii destinati prelevarii semintelor in scopuri culinare sau farmaceutice sunt adunati mecanic, in sire, apoi tocati pe loc de un utilaj complex, coaja si pulpa ramanand pe sol, adunandu-se doar semintele, imediat dupa aceea un tractor ara, grapa, discuieste solul care ramane brun si deranjant de neted.
Lanurile de p[orumb sunt perfect geometrice, parca trasate cu rigla. In plus fiecare planta din lan are exact aceeasi inaltime ca si vecina… O curea ingusta de asfalt fara gropi uneste capetele tarlalelor ce apartin diferitilor proprietari si nicio palma de teren fertil nu se risipeste.
In Salzkammergut, zona Salzburg
Bisericile austriece au turle la fel de inalte, cel putin, precum cele maramuresene ori salajene doar ca edificiile lor sunt din piatra sau caramida. Turlele sunt acoperite cu ardezie, tigla sau tabla vopsite, iar ansamblurile ecumenice mai vechi cu cateva secole decat ale noastre, la fel romanicele biserici de piatra datate din sec. X-XI-XII.
In magazine, hipermarketuri razbate un sentiment de rabdare nascut poate din securitatea sociala si constiinta faptului ca si miine e o zi. Abandonam parcarile austriece pentru cele din apropiata Bavaria.
Din nou tarlale, cu porumbisti dense, pentru siloz, ori fanate. Si baloti mari, rotunzi, trasi in folii de polietilena, adunati la marginea campului, pe la liziere sau aranjati in preajma grajdurilor de lemn ale fermelor, de regula mici. Apoi o crescatorie de cervide, lopatari cu femele si puiet pistruiat cu alb.
Ajungem in Salzkammergut, zona Salzburg, dupa ce se trece prin Graz. La dispozitie sunt doar doua ore pentru vizitarea acestuia. Ce crima sa calci in picioare, in doua ore, milenii de civilizatie si istorie!
Ganguri frumos boltite, trotuare largi cu pantomimi (rafinati cersetori) in vestimentatii antice ori de sec. XVIII-XIX. Cladiri baroce, rococo, eclectice, frumos decorate si in pastelate culori.
Maretul teatru este strajuit de o imensa dantelarie metalica reprezentand statuia moderna a unui medieval soldat cu sabie. In dos, un parculet si Dubrovnik Alee-cu doua randuri de falnici castani ornamentali.
Un drogat tanar, bogat tatuat si dubios ofera trecatorilor pastile dintr-o sacosa jegoasa. Imediat il curteaza si-i apreciaza serviciile o juna cu piercing in buze, tatuata, cu parul rosu-verde in fasii stridente.
Impresionantii munti calcarosi si Mondsee
Pe cand soarele s-a dus deja la culcare apar acvalicaririle lacustre de pe malul imenselor Attersee si apoi Mondsee. Muntii calcarosi, impresionanti, despre care ghida suie crede ca-s ninsi cand sunt de fapt splendid baleiati in soare, ca si asezarile de la poalele lor si insiruitele debarcadere cu iole, yachturi, pescaresti ambarcatiuni ori de agrement abia pot fi intuite…
Alta frustrare! Se viziteaza Mondsee seara, la 20.30, de pe un deplin beznos debarcader. Pana si la toaletele lor parfumate cu tot felul de odorizante florile curg in valuri la ferestre.
Cazarea noaptea devine un leitmotiv, de parca nu s-ar ne-ar mai primi in pensiuni/hoteluri decat dupa caderea intunericului, ca niste odiosi criminali ori periculosi pungasi la drumul mare. Pensiunea Sonnenhof a fost probabil cea mai joasa ca standard cazare din intreg circuitul. In schimb, dimineata privelistea e dumnezeiasca, chit ca e binisor innorat.
Departe, se vad Alpii Bavariei. Aproape, spre Salzburg, un varf impadurit marcat de un releu TV iar in fata lui un impresionant donjon stancos. Posibilul traseu turistic ar necesita aproximativ trei ore, iar de-acolo s-ar putea admira satucul dar si Salzburgul.
Langa pensiunea Sonnenhof se afla o casuta austriaca cu peluza verde, gard viu si nelipsitele flori. Plus doi iepurasi, unul negru-corb, cu urechi mari pleostite ca ale rasei Berbec german, altul alb, pistruiat cu alb. Sunt probabil tinuti pe post de caini de paza.
Trecatorii ii admira.
Bicicletele, scaunele, mesele teraselor sunt la strada… nimeni nu le distruge, nimeni nu le fura. Nici kilometricele separatoare de sens metalice ale autostrazilor ori nationalelor sosele austriece si bavareze sunt la locurile lor, desi…in trei zile prin Austria-Bavaria-Tirol aveam sa vedem doar de doua ori politisti, o data in zona alpina de frontiera bavarezo-austriaca si a doua oara in Viena, de fapt doua tinere si sarmante politiste riguros echipate ce se plimbau pe cel mai comercial bulevard Mariahilfe strasse.
Cu toate acestea, lacurile debordeaza de lebede, lisite, rate salbatice, pescarusi, desi turisti sunt cu miile.
Ziua a III-a
Se pleaca spre Herrenchimsee Schloss, Munchen, Salzburg, Mirabell Garden si Scloss. Poti sa intelegi admiratia, chiar si adulatia lui Ludwig II, pentru Ludovic al XIV-lea, Regele Soare si succesorul sau, Ludovic XV, cu toate acestea copierea castelului amplasat pe una din insulele imensului Chimsee apoi a gradinilor, a statuilor ce le decoreaza, artezienelor ba chiar si a interioarelor dupa palatul si gradinile Versailles pare aberanta, tradand o lipsa de inspiratie si fantezie.
Fast si singuratate dezolanta…
Opulenta stridenta, un ceva opresiv, dezumanizant, umilitor, o inutila desfasurare de spatii, decoratiuni, oglinzi, candelabre, fresce, picturi, draperii, cuverturi, paturi mortuare parca cu imense baldachine. Ingenioasa este ideea mesei coboratoare/urcatoare din bucatarie spre salonul regalei mese. Fast si o foarte dezolanta singuratate deliberat asumata.
Cai, veverite, caprioare la 10 m de poteca, cervide-lopatari intr-un tarc din dreapta impunatorului castel de final de secol XIX, lebede incarcate de mitologic germana si apoi de arogant-wagneriana simbolistica, ambarcatiuni ce plutesc pe infinitele unde de un nefiresc turcoaz… Trasuri trase de cai, vizitatori, austrieci si nemti in primul rand, bunici, bunicute cu superbi nepotei neastamparati, curiosi.
Nu doar Ludwig II a construit acest castel exclusivist pentru barbati, pe Chimsee. Pe o apropiata insula exista si un castel al doamnelor…vizitat de alti turisti.
In Munchen
In Munchen, un oras cu 1,3 mil. Locuitori si industrie, high tech, se viziteaza Marienplatz, noua Primarie amenajata intr-un veritabil edificiu baroc-rococo si Frauenkirche, adica uriasa catedrala gotica cu turnuri gemene, unul aflat in curs de restaurare, inchinata Fecioarei.
Teribilele bolti sunt sustinute pe extraordinare colonade. Doua orgi, grupuri statuare, heraldica, flamuri minunat brodate si mai ales coplesitoare, imense, vitralii.
Pizzerii, berarii, terase cu te miri ce, standuri stradale cu bureti galbiori, mere, portocale, banane, sucuri racoritoare, gelaterii si bombonerii de-ti iau mintile, magazinele de lux ale celebrelor case de moda, parfumuri.
Printre ele pantomimi, menestreli ai zilelor noastre, tigani violonisti, acordeonisti, farsori buclucasi. Ganguri boltite in care fiecare milimetru are o functie estetic-comercial-turistic-artistica.
Galerii de arta. Strazi inguste, incarcate de misterul si izul perceptibil al trecutelor istorii. Biciclisti, alei pentru ei, neagresate de soferi si pietoni. Culoare heterogena a strazii.Toate natiile-s regasibile aici. Chelnerii sunt insa arabi, indieni, sudamericani, chinezi, coreeni.
Mii de flori in Mirabell Garden din Salzburg
Ce bogatie de vestimentatii, personaje, stiluri, moduri comportamentale! In apropierea portalului fostei cetati muncheneze ne imbarcam din nou in autocar pentru a pleca spre Salzburg.
O oprire langa Academia Mozart, unde se viziteaza extraordinara Mirabell Garden de unde se pot vedea Mirabell Schloss si cate ceva putin din stravechea citadela/fortareata ce domina dincolo de uriasul dom, orasul fiind vestit multumita salinelor sale.
Mozart are aici doua case memoriale, cea in care a trait dupa adolescenta si o alta in care s-a nascut si a copilarit. Incanta Mirabell Garden, cu miile sale de flori rasucite maiestru in minunate ghirlande, jerbe, statui de inspiratie antica. Un tigan pricajit, faultat si invinetit strasnic la unul din ochi canta fantastic la clarinet Gershwin.
Personaje ciudate in piata Domului
Lumea nu-l prea baga-n seama, crezand ca acea dumnezeiasca revarsare melodios-grava de arpegii va fi venit din ceruri. E nedrept ca un astfel de talentat interpret sa cerseasca. Dar nu e singurul ! In piata Domului, pe o banca aflata la picioarele statuii din bronz patinat a lui Mozart, canta la chitara doi vagabonzi pletosi de vreo 45-50 de ani, asteptand monezile, fractiuni de euroi, sa le cada-n cutiile tocurile instrumentelor.
Au si o mica amplificare, binevenita tinand cont de scena incropita in uriasa piata. Ajungem acolo pe cand canta ceva in maniera rafinat-celebrilor Al Di Meola si Paco De Lucia. Chitaristii trec apoi la un ceva gipsy foarte zglobiu-antrenant dupa care ajung la repertoriul improvizat de jazz-rock-blues al lui Erik Clapton.
Indieni, arabi proaspat imbracati de la un kitchos boutique in haine americanesti de cowboy, malaiezieni, austrieci ii asculta deopotriva de extatic-admirativ.Treptat se aprind luminile vitrinelor magazinelor inchise, ale artezienei cu impozanti armasari, cele ale fortaretei si foarte discret cele ale Domului.
Doar o silueta in bronz din apropierea intrarii in Dom ramane enigmatic-infricosatoare-n bezna. Bipede personaje dubios tatuate, cu piercing-uri pe unde nici nu te gandesti, teribilisti dornici sa fie luati de cineva-n seama, biciclisti, adulti si copii, ce pedaleaza acorbatic si se furiseaza ca niste naluci printre mesele pustii, dar iluminate cu rosii ori aurii lampioane,ale teraselor.
Ziua a IV-a 
Se pleaca din pensiunea Sonnenhof parasindu-se Salzburgul pentru a vizita Linderhof Schloss, Neuschwanstein Schloss, Insbruck. Cazarea, la Olympia Hotel din Axams, la aproximativ 1600 metri altitudine.
Pe o strasnica si ingrijoratoare aversa matinala ajungem la Linderhof Schloss, tot al lui Ludwig II, care este construit in aceeasi maniera precum Herrenchimesee Schloss.
Drept model a fost folosit tot Versailles-ul, insa este mai mic si mai uman parca. Cu un pavilion marocan, un mic iaz cu doua obraznice lebede, un mini Versaiiles, fantani arteziene cu mitologice statui, o cascada cu 30 de trepte indarat, o grota si superbe gradini.
In lumea nobiliara
Un alt omagiu adus Regelui Soare. Doar peisajul difera, indaratul castelului inaltandu-se Alpii Bavarezi semeti, nu alb-argintii ci… recent plouati, sur-negriciosi. Interioarele par aici mai pamantene. Nu lipseste masa suind din bucatarie spre camera kaiserului solitar, nederanjabil. Nu lipsesc nici brocarturile, draperiile grele, aurite, visiniul imperial, albastrul regal, candelabrele, extraordinarele decoratiuni unice din portelan de Boemia, alte ornamentatii daltuite migalos in fildes, daca nu in lemn, acoperite cu foita de aur.
Impresionant este mobilierul din esente nobile, cu florale sau geometrice, bogate, intarsii. Cu toate acestea totul aminteste de povestirile si basmele infricosatoare ale lui Wilhelm Hauff.
Paradoxal, aici kaiserul a avut si un WC, pe langa carafa si lighenasul din portelan inflorat de Boemia. Si ce banala ni se pare azi o toaleta civilizata pe cand asa ceva, chiar pe la 1850, adica nu foarte departe-n urma, la asa ceva au avut acces doar unii monarhi, in rest cel mult cate o olita pentru a-i scuti pe nobilii locatari de alergatul dupa metereze.
Pare ca Alpii Bavariei dar si Tirolul austriac nu prea abunda de paraie, vai, rauri, fiind prezente mai degraba torentele cascadate apoi cele aparent line dar devastatoare la topirea zapezii ori dupa averse mari.
La fel era de la Linderhof Schlos via Plansee spre Newschwanstein si in drum spre capitala Tirolului-Innsbruck. Ce minunat si urias e lacul Plansee !
In Hohenscwangau ploua intermitent. De departe se admira Maximilian II Schloss ( castel construit si locuit de tatal lui lui Ludwig II) si Neuschwnstein Schlos al lui Ludwig II, cel mai impresionant, cel mai uman, cel mai putin tributar lui Ludovic XIV si XV ai Frantei. O fabuloasa scenografie wagneriana pentru mitic-triumfal-wagneriana opera Lohengrin si un pretext pentru fabuloasa lume a lui Walt Disney.
Restaurante mici, cu ospatarite imbracate in frumoase tinute bavareze, pitoresti, o deservire exemplara cu mancari specifice apetisante, satioase plus un desert fad…european universal cofetaresc.
Neuschwanstein Schloss impresioneaza poate datorita ditirambicului acces cu autobuzul pe aleea ingusta, in panta si prapastioasa sau poate datorita pasarelei suspendate la S de castel intre doi versanti stancosi, cu o cascada in dreapta si o alta mai mare in stanga…
Vizitand acest castel, ai impresia ca desi a fost construit abia la finele sec. XIX-lea, a necesitat unele restaurari integrale, poate din pricina rocii friabile ( gresii, calcare aduse din zona). Mi-a placut biserica interioara in stil neobizantin, sala oglinzilor, grota…wagneriana din Lohengrin, sala de concerte lambrisata cu lemn. Sa asculti acolo, la el acasa, Wagner, ce veritabil regal muzical !
Arhitectura specifica tiroleza
Un pas alpin, drum ingust, serpentine, civilizata circulatie rutiera, primele gatere, ordonate, primele stive de busteni, inclusiv ramurile subtiri ale acestora. Primele cariere. Si balastiere. Riguros circumscrise, nelabartate si hidoase precum peste tot la noi.
Apoi Tirolul. Magnific. Indescriptibil. Precum inima lui, Innsbruckul pe care l-am vizitat, evident, seara si-n debutul noptii, de parca ne-ar fi fost rusine de noi insine. Dar aveam ce vedea. De la orasul cu arhitecura specifica la hotelurile, motelurile, cabanele solitare sau grupate chiar in baza alpinelor masive impresionante.
Terase, pizerii, berarii, gelaterii, bombonerii, minunate strazi, multe inguste, un pom incarcat de beteala auriu-luminoasa, turle aurite de biserici, un dracesc boogie woogie admirabil interpretat la o portabila pianina de catre un tanar blonziu cu o palarie trasa smechereste pe-o spraceana.
Imediat o alta piesa antrenanta, in aceeasi maniera, mai apoi tanarul avea sa se mute in preajma unei alte terase. Tineri lasandu-se de muzica, ritm, dans, ca intr-o neregizata, spontana descatusare a spiritelor, civilizat.
In magazinele cu suveniruri de te miri ce fel, personalul este deosebit de amabil, multumind si-n romaneste dupa mici cumparaturi. O casa cu sarpanta aurita, in rest florala fatada baroca-rococo este desprinsa parca dintr-o carte de povesti.
Cazarea se face de aceasta data la Axams, Olympia Hotel, la poalele peretilor calcarosi si la baza numeroaselor partii de schi dotate cu numeroase instalatii de tractiune pe cablu si baterii de tunuri pentru zapada. Alte cinci autocare cu chinezi galagiosi si tupeisti si doua cu japonezi, modesti, civilizati sunt parcate in zona.
Ziua a V-a
In zori asistam la spectacolul inversiunii termice, negurile dens-laptoase migreaza masiv dinspre Innsbruck spre munte. Vitele au dormit pe pajisti, intre limitativele lor garduri electrice dar se anima pe la ora 6 cand un tractor cu remorca soseste aducandu-le tainul de furaje concentrate.
Alte vite dormiteaza pe langa soseaua ce coboara din munte spre Innsbruck, via Axams, in dimineata in care,dupa micul dejun suedez in care se opteaza pentru iaurt, musli, vegetale/legumistice.
Poftiti la nunta tiroleza!
Se urmeaza calea spre Wattens pentru a vizita muzeul si magazinul de suveniruri a celebrei fabrici de diamante artificiale – Kristalvellwelten Swarovski. Aici muncesc la cea mai inalta tehnologie de prelucrare-taiere-slefuire 12.000 de salariati.
Asezarile limitrofe tipic tiroleze, muntele alb, vaile afunde, caldarile glaciare seci, napadite de alb-argintiile, parsive, grohotisuri sunt de-a dreptul impresionante. Lanurile cu porumb, fanatele cu graminee valoroase, trifoliene, lucerna si laptuci, nu sunt mai inalte de un lat de palma cand cositoarea intra-n ele pentru a face un fan vitaminos-lactogen deosebit.
Se continua traseul spre celebrul Kitzbuhel, care se viziteaza dupa matinala ploita de la Axams. Aici se traieste un alt basm aievea, admirand pe rand casele, pensiunile, vilele tiroleze, portile, usile, florile lor apoi numeroasele trasee-partii-instalatii de transport pe cablu.
In centrul Rathhaus-Casa Casatoriilor, o nunta este in plina desfasurare, cu cai semigrei negri, pintenati cu alb, incarcati de zurgalai, prinsi la o trasura. Un vechi castel ce a devenit hotel de lux, o biserica gotica micuta dar superba, strazile inguste sunt de un pitoresc neasemuit.
Croaziere pe Dunare
Din nou in Mondsee. Lacul in forma de semiluna este imens, de aproximativ 30 de km lungime. Nimic neobisnuit aici, unde toate lacurile seamana cu mici mari interioare, cu fundul calcaros si ape turcoaz, incredibil de transparent-cristaline.
In drum spre Linz se vede pentru prima oara Dunarea, ambarcatiunile ce fac croaziere, Domul Nou, cu sulita-i impresionanta iar pe o colina spectaculoasa vreo abatie.
Unul din grup o intreaba pe habarnista ghida „ce biserica e asta? Raspunsul naucitor vine ca o secure de calau : au si astia bisericile lor ! Se viziteaza Domul Vechi, superb si Biserica Minoritilor, splendida. Orasul este vechi, impresionant desi il descoperim pe fuga.
Festivalul Vinului Nou e in toi. Paharul de vin costa doi euro, mai mult decat numeroasele feluri de must si vinuri imbietor oferite amatorilor de catre producatori, care mai de care mai atractivi.
Pe urmele lui Umberto Eco…
Se face imbarcarea spre celebra Abatie Melk in care s-a documentat Umberto Eco pentru a-si scrie bestsellerul Numele trandafirului, excelent ecranizat dupa aceea si avandu-l pe talentatul actor Sean Connery ca protagonist.
Tocmai ratam un magic apus de soare… Unii sunt gata sa renunte la vizitarea impresionantului edificiu monahal benedictin care respira bogatia secular agonisita si vestita biblioteca ce contine o sumedenie de manuscrise de o inestimabila valoare cultural-istorica.
Parcarea este imensa, tradand asaltul turistic diurn consistent si, implicit, veniturile afluite pe aceasta filiera nonecumenica fiind pustie. La fel sunt platformele dinspre care coboara maretele scari ce conduc spre intrarea principala strajuita de statui impresionante, respectiv la stanga acesteia, spre micutul orasel de pe malul drept geografic al Dunarii.
Abia se mai vede muribundul crepuscul fastuos, apoi luminitele oraselului treptat aprinse. Se pot admira aici scari cu bolti de piatra si caldaramul de piatra marcat cu poleite patrate orientative dupa care se descinde intr-un fel de centru cu magazine amplasate in parterul cladirilor seculare dar si cu o mare biserica de la care o luam spre Dunarea traversata de un pod.
De acolo avem alte, ultime, perspective spre o zona a Abatiei Melk. Surprindem nocturnul siaj al catorva rate pe marunt valurita Dunare defel albastra dar flancata de monumentale salcii si plopi.
Se pleaca spre Viena. Se vede deja Europa House, un cochet camin studentesc, dotat in camerele altfel modeste, de la plita electrica la chiuveta, masa ingusta, dulap pentru vesela si gunoi menajer, baie spatioasa, cu de toate cele la dispozitie. Evident, important e patul in care disparem fiecare-n curand.
Ziua a VI-a
Mic dejun suedez, foarte matinal. Pe la 8,30 se sta la coada de bilete pentru a vizita Schonbrunn Schloss. Se poate opta pentru marele circuit sau pentru cel imperial. Unii se lipesc la un grup mare cu un ghid roman. Altii prefera vizitarea solo, cu sau fara beneficiile traducerii individuale-audio in l.franceza, l.engleza.
Impresioneaza totul aici, de la coloanele simetrice monumentale ce strajuiesc intrarea principala la imensa piata in care, in vremuri de glorie, puteau intra sute de calesti cu invitati.
Trasurile isi asteapta clientii langa castelul Schonbrunn Schloss
Parcul dindaratul castelului, miile de flori superbe, aleile larg decupate intre carpenii tunsi riguros, boschetii la fel tunsi, mai apoi de arteziana grupului statuar al zeului Neptun si deasupra sa, la cateva sute de metri, minunata Gloriette atrag privirile.
Peste tot trasuri ce isi asteapta clientii pentru a-i duce la gradina zoologica ori la cafeneaua de la Gloriette. Veverite negre si rosii, rate salbatice ce se scalda ori se solarizeaza pe malul iazurilor in care se oglindesc monumentalele statui.
Sute de statui flancheaza aleile parcului spre si dinspre castel. Fiecare este o opera de arta in sine dar…probabil foarte putini se gandesc la asta. Cata truda si cat talent pentru a da forma materiei cu dalta si ciocanul!.
Dincolo de Schonbrunn Schloss se afla trepidanta, misterios incitanta, pulsanda de viata Viena taiata de Dunare. In uriasul parc foarte multi fac joging, altii un fel de trekking, indiferent de varsta, sex, rasa sau provenienta. Un modus vivendi, sanatos, recomandat de unii, dar dupa altii inutil. De ce sa-ti irosesti astfel, cu totul aiurea, resursele si energiile?
Se urmeaza spre Ringul vienez lung de patru km care ar merita batut lejer per pedes cu scopul de-a inventaria puzderia de minunatii arhitectonic-culturale, de la Primarie la catedrala gotica, Academia Militara Franz Josef, Muzeul de Arta, vizavi Muzeul de Stiinte ale Naturii , Opera si multe, multe altele.
Shoppingul este prioritar, insa la 29 de grade C de-a dreptul stresant-agresiv-umilitor. Intre timp, „se vaneaza” fotografic fatade, abside, decoratiuni, turle aurite, basoreliefuri, chipuri, gesturi, impresii tranzitorii.
Arcadele ferestrelor estice ale Muzeului de Stiintel ale Naturii sunt impresionante. Urmeaza Budapesta unde se face un tur nocturn de oras, din pcate fara opriri. Cazarea, la Hotel Expo Congress Budapesta, de patru stele reale si pe bune meritate.
Ziua a VII-a
Mic dejun hungaro-suedez, variat si extrem de bogat. Se pleaca spre Romania. Mai intai dispare autostrada, apoi verdele tonic. Imediat dispar si gardurile electrice.
Regrete?
Nu se mai vad nici uniform-geometricele culturi/lanuri/parcele, in schimb apar debordant buruienile, stepa arsa de soare, saraturoasa, cu ciurdele de vite scoase parca la plimbare in loc de pascut.
Se vad ici colo starcii cenusii, egrete mari albe. Urmeaza vama. Tiganii cu BMW, doi adulti, doua femei si un frumusel-tupeist puradel adolescent vand telefoane mobile la…doar 150 euro bucata.
Nici un vames ori politist nu-i vede, complicitatea autoritate-infractor e de-acum incolo la ea acasa. Ca si dezordinea, mizeria, gunoaiele ivite la tot pasul. Ca si fanatele necosite, holdele neerbicidate iar in zare fumega poluant un cos de fabrica oradean.
Unii colegi o iau spre Oradea, Sibiu, Ramnicul Valcea. Curand ne despartim de muzica din genul melodii de mult uitate, in interpretari arhaice dar de suflet, halucinant re-re-redifuzate.
Impliniri ? Multe. Neimpliniri ? Destule, mai ales cele legate de faptul ca la niciuna din locurile de cazare nu puteai servi ceva la ora cazarii, nici macar nu puteai sa-ti cumperi o sticla cu apa minerala/plata, un suc ori un nectar.
Apoi, cu un ghid(a) parasutist-habarnist(a) treci de-a valma prin state-sate-orase fara a afla ce cetate, abatie, manastire, biserica ai vazut, ca sa nu mai vorbim de munti, varfuri semete, cursuri de apa.
E neverosimil sa constati ca parcurgand zile-n sir sate austriece-bavareze nu ai pasit macar o jumatate de ceas printr-unul pentru a lua pulsul real al locurilor si a incerca astfel sa-ntelegi dupa aceea de unde provine acea ordine-disciplina armonizata cu frumosul indescriptibil, atata vreme cat pe dealuri/campuri extrem de rar poti vedea trebaluind vreun taran de-al locurilor?
O alta intrebare persista: cat vor fi costat un km de autostrada, viaduct, tunel austriac-bavarez ori traversarile in arc peste acestea, dedicate exclusiv salbaticiunilor care vor sa transleze dintr-un mediu silvic intr-altul nefiind strivite de traficul rutier consistent.
In Cluj-Napoca era cat pe ce sa pierdem autobuzul spre B.Mare, drumul plin de preguri si rupturi, adica trei ore jumatate de hurducaieli mioritic-patriotice si… sentimentul fatidicului etern.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
