TRASEE TURISTICE MARAMURES – Prin inima tarii Chioarului, in dupa-amiaza dinaintea celei dintai zapezi (GALERIE FOTO)

GALERIE FOTO, in curand
A-ti alege ca areal Tara Chioarului, intr-o dupa-amiaza de toamna tarzie, e cu adevarat o provocare si o sansa unica. Cu ochii mintii si ai spiritului larg deschisi, incerci sa “vanezi” frumosul specific local, magia cromaticei tranzitii a anotimpurilor, atunci cand te astepti ca, incepand chiar de-a doua zi ploile, lapovita si cea dintai ninsoare sa schimbe totul, prin „dusul” frigului si al umezelii. 

Dupa-amiaza, la Somcuta Mare – Autor: Lucian Petru Goja

Vezi galeria foto (click aici…)

La Catalina, ne incanta privirile lunca ingusta, de un ireal verde crud. O Baltata Romaneasca paste langa o holda ocru-bej, cu porumb abia cules. Monumentalele salcii umbresc malurile secatuitului Lapus, in care se oglindesc, palizi, norii. Vile cochete, case de vacanta, multe, multe flori in fata sau pe prispele lor, dar si o blanda lumina gri, indefinibila, filtrata prin straiele cerului prevestesc iminenta schimbare.

In fundal, dealuri cu gospodarii se ivesc din haotice livezi, culmi impadurite aurite de fagi, insangerate de salbaticii ciresi si peri ori tonic verzi, acolo unde seceta si arsita verii abia trecute au fost ceva mai putin aspre. Fumuri prelinse spre cer “se impletesc” deasupra vailor si ponoarelor. Ne atrage privirea apoi ciudatul manuchi al turlelor bisericii noi si al celei monument istoric, de lemn, din Remetea Chioarului, de departe aducand neverosimile minarete, din care asteptam in fiecare clipa chemarea tanguita a muezinului.

Un colt rustic, cu “irizatii” fortat urbanizate
In stanga, spre lunca Lapusului, se observa vastul „amfiteatru” al Remecioarei, iar dincolo de acesta altul si mai larg, al satului Berchezoaia. Apoi, odinioara bogatele livezi, in ultimele doua decenii, triste si despuiate; deasupra lor, codrul de stejar al Berchezului, iar de-acolo ne intampina o picturala retrospectiva spre vatra satului, centrata in jurul bisericii reformate. Dupa culmea dealului, coboram spre Somcuta Mare, deschizandu-se o noua perspectiva scaldata-n soarele ce aluneca, imperceptibil, spre crepuscul.

Iata un frumos colt de rustic, autentic chiorean pana mai ieri, fortat urbanizat de o vreme, dar care pastreaza, din fericire, acel parfum nostalgic – desuet al locului, in care nu se intampla (aparent) nimic. Aici, scurgerea timpului si a evenimentelor au cu totul alte coordonate. Ce minunati sunt otetarii de prin curti, cu frunzele lor imense, ca de palmieri, unele galben-lamaie, altele portocalii, cateva deja sangerii, precum si arbustii de coaiele popii, ce decoreaza din loc in loc gardurile vii!

Un dulce parfum de otava, amestecat cu cel de must proaspat stors din ciorchinii strugurilor hibrizi de rosca, e antrenat de briza din ce in ce mai rece a dupa-amiezii. Atelaje trase de cai si tractoare cu remorci se scurg spre case incarcate cu stiuleti de porumb sau lazi cu mere. Tardivele palcuri sprintare de branduse liliachii sunt strivite de copitele tot mai putinelor vite ori ale cailor si turmelor de oi ce pasc protapite prin ograzi sau fanate.

Acasa, la tanti Zina Albu – palariera din Buciumi
Vestita palariera din Buciumi, tanti Zina Albu, nu e acasa. O asteptam in curte, admirandu-i intre timp baloanele cristaline de sticla puse la spalat in batatura, pregatite pentru horinca chioreana ori pentru mustul dulce vascos. Aruncam apoi o ocheada in pivnita, unde ne atrag privirile zecile de borcane cu muraturi, dulceturi ori sticlele cu siropuri. Pitoreasca e si casuta de vara debordand de flori si spalierul cu struguri.

Gazda noastra apare putin mai tarziu si-si admira fericita fotografiile, facute in urma cu cateva zile, apoi ne imbie sa-i trecem pragul casei, povestindu-ne despre viata, familie si despre cele cinci decenii de vrednic palarier. Tanti Zina nu te lasa sa pleci cu mana goala din gospodaria ei. Prin urmare, la plecare, ne cadoriseste cu struguri, nuci si un cloput morosenesc, ornat cu panglici de matase.

Coboram in curte, unde ne imbie cu must proaspat si ne prezinta ingenioasa presa din sura, cea cu care modeleaza la cald calota palariilor chiorene, codrenesti ori mai moderne, confectionate din paie de grau sau talas de plop.

Crepuscul shakespearian
Ne intoarcem spre Baia Mare deviind putin spre Berchezoaia, atrasi de dinamica spectaculosului apus. O turma de mioare rumega in penumbra tufelor de sanger, alun si corn.

La sud-vest, peste adancitura unei vai secate din Berchez, se regrupeaza, in tanguit de talangi, o alta turma. Vaile si luncile ritmate de ingustele holde sunt treptat invaluite de catifelatele umbre ale noptii ce vine, dar versantii si culmile sunt inca, pentru putina vreme, mangaiati divin de soarele in amurg, in timp ce vazduhul sufera shakespeariene metamorfoze.

Doar fumurile discrete tradeaza acum gospodariile Berchezului mistuit in umbrele livezilor, insa Remetea Chioarului, insorita crepuscular si cu un fundal discret irizat spre culmile Ignisului, Gutaiului, Mogosei si-ale satrei lui Pintea, seamana cu o minunata fresca renascentista. Iesirea Lapusului din lungu-i defileu impadurit aminteste de o impresionanta scena drapata-n verde, galben, bronz- auriu.

Dintr-o data, briza inghetata ne face sa zgribulim. Cerul capata tragice tonuri, iar ciulinii animati de vant definesc un sinistru decor. Prognoza meteo pare sa se adevereasca, iar vestitorii unei alte ierni bantuie nespus de aproape. Fericiti cei care ( precum noi) au avut sansa de a savura acest minunat spectacol al toamnei, glisand firesc in imaculatul rastimp al iernii prin chiar inima neasemuita a tarii Chioarului.
Sursa: Lucian Petru Goja