Ruta 39 din 1 august 2009 cu I. Moldovan, Dinu Pascu, Brena si eu
Cri, cri, cri… toamna gri par a declara-n concert nocturn oportunistii greieri urbanizati. Ii aud si ma las subit fermecat de muzica lor melopeeica in noaptea dinspre 1 august, pe la ora 3 si jumatate. Din nefericire nu se aud si trambitele cocosilor. Pe-acestea le deslusim insa ceva mai incolo, odata trecuti peste Culmea Preluca, venind catre noi dinspre Valea Arinilor si Picioru Maschii, peste valea Curetiului, purtate de briza vibranta a scremut-dramaticului rasarit de soare.
Un val de aer atlantic umed este anuntat pentru debutul acestui fierbinte weekend, motiv pentru care le sugerez ortacilor mei sa purcedem la drum inca din zori, evitand astfel arsita dar mai ales posibilele averse cu fulgere si tunete ivibile dupa-amiaza, in plus visam de mult la un magistral rasarit de soare.
Ne trezim la ora 4,30 iar la 5,30 suntem deja imbarcati si rulam spre Copalnic Manastur avand in fata nu un superb rasarit ci un orizont est-sud-estic noros, intunecos.
La un moment dat, prin dealul Grosilor, o geana purpuriu-visinie se revarsa efemer pe bolta cerului, fiind repede mistuita de norii negriciosi.
Dincolo de Copalnic Manastur o luam la dreapta-n sus pe drumul SAPARD-ului. Cat de bun fusese dupa amenajarea cu fonduri primite de la U.E. si cat de mult se distrusese abia-n doi ani de exploatare modesta! In urmatorii doi ani, neintretinut din cauza neglijentei si a precaritatii resurselor, va deveni aproape impracticabil sau cel mult bun doar pentru atelaje si ATV-uri.
In lipsa soarelui Copalnic Manasturul, ramas tot mai jos in urma noastra, este frustrat de stralucire. O pacla vaga naruie fotogenicele proiectii de-altadata spre Rusor, Cernesti, Fanate, Satra Pintii, Mogosa, Ignis si Gutai.
Imi spun ca poate dincolo de saua cu cateva gospodarii aflate in Dealul Manasturului, suind spre Dealul Florii (cel mai inalt din Culmea Preluca), vom avea parte de niscaiva spectacol matinal insa…
Ce mult s-au schimbat totusi lucrurile (si pe-aici) in doar doua decenii! Un huci acaparat de carpeni si mesteceni fusese recent iertuit (defrisat) pentru a spori astfel pajistea pasunabila demarcata cu un gard electric.
Peste zi, in Preluca Noua, constatam cum coasa clasica a fost in mare parte inlocuita de motocositoare iar atelajele hipo, ca si cele tractate cu vite injugate, au fost substituite cu tractoare de 450 sau 650 CP, deplasarea prin sat facandu-se azi cu mopedul, ARO reciclate de armata, Suzuki sau Mitsubishi 4×4 (second hand).
Oprim dupa bifurcatia stanga Preluca Veche, pe drum pietruit, dreapta, pe acelasi semi asfalt punctat cu tot mai multe gropi, catre Dealul Corbului si-n continuare pe la recent amenajatul pod peste raul Lapus in Salnita.
Cativa corbi se inalta gravi, lenesi si-oarecum macabri, ca cei de pe starvurile-n descompunere ale unui medieval camp de lupta, plutind spre Preluca Veche ivita treptat sub noi, spre sud, ori pe deasupra enclavei Vai Arinilor si scurtul defileu ce coboara-n Magureni fragmentand astfel Culmea Preluca.
Pe deasupra Dealului Pietris ca si pe deasupra Dealului Magura norii negri fac loc unei elipsoidale brese prin care cerul in laviuri cenusii era uneori insangerat de infantil-nevolnicul rasarit, lumina per ansamblu fiind una ostil-chioara.
O briza rece matura fata pietros-dolomitica pe care ne aflam iar asta ne detemina sa ne continuam resemnati deplasarea traversand Preluca Veche, extremitatea de est, lasand succesiv in stanga biserica greco-catolica si-apoi cea ortodoxa, ambele mici dar cochete, cu turle argintii.
Parcam in fata surii si gospodariei octogenarului Dunca Mniculaie (Nicolae) adica la nord-est de Dealul Paltinu (marcat cu radio relee).
Un murg si-un bidiviu sur abia fusesera scosi din grajd pentru a fi legati peste zi de un par, la pascut. Prunii, omniprezenti in podisul lapusan si Tara Chioarului-fieful horincii- se rup de belsugul rodului dar fructele albastrii cerneala se-afla abia in debutul coacerii. Soata gazdei ne priveste curioasa de pe prispa ingusta a casei in timp ce ne luam rucsacii usori si betele de tura pornind spre Piatra Cerbului si de-acolo spre Casa de Piatra (ori Casa Pintii, cautata prima oara de noi in 29 martie 2008, gasita alaturi de familia Kacso, A. Stefanoiu, I. Pop si Mitica Istvan abia la 19 aprilie 2009).
Carosabilul pietruit coboara de aici spre Piciorul Maschii si-n continuare spre Fata Groapelor in Groape, de acolo drumul spre Razoare fiind asfaltat si legand debutul flancului geografic drept al Defileului Lapusului de soseaua Tg. Lapus–Galgau–Dej.
O straveche varianta ingusta, pietros-ierboasa pentru carute, ocoleste prin est-sud-est Dealul Paltinu, adica pe valea Vidra (obarsie) si valea Branistea Mare continuand pe curba de nivel spre vest, adica spre Valea Socilor (obarsia vaii seci)si mai apoi a vaii Morii, orientandu-se astfel spre Preluca Noua.
Aici, la bifurcatie revedem, in rambleul partial distrus la impactul cu mijloacele de transport, mostrele imputinate de pegmatite cu turmalina, adica acele lungi cristale negre ce aduc unor batoane rotunde cu diametrul de circa 20-25 mm, lungi de 80-100 mm si incastrate in dolomite, uneori in curatite.
Dinu Pascu, inginer minier de profesie, ne spune ca I.P.E.G. Maramures explorase geologic zona vizand zacamintele de magnetit (exploatate cu succes ulterior la Razoare, in mina de fero-mangan), cele de bentonita (tot in Razoare dar intr-o alta exploatare miniera) incercandu-se si descoperirea si valorificarea unor rezerve mai consistente de pegmatite, acestea constituind pare-se valoroasa materie prima pentru cele mai bune glazuri din industria ceramica.
Soarele reuseste sa izbucneasa inainte de ora 7 deasupra zdrentuitelor nebuloase intunecate iar fantomaticele noastre umbre uriase se proiecteaza acum ondulate peste abia cositele brazde parfumate si vag umezite de roua.
Aparitia nostra deranjeaza un iepuroi salbatic care-o uscheste sarind acrobatic si disparand indaratul haturilor punctate de capitele adunate abia cu o seara-n urma. Sub noi, spre sud, se contureaza Valea Curetiului, modesta, cu obarsia seaca, pe care o acompaniem prin dreapta in timp ce in fata noastra, peste nevazutul rau Lapus, se iveste din pacla Vima Mica si-n dosul ei Rapa Vimei.
La stanga, departe, la fel de pacloase, apar piramidele Hudinului si a Tiblesului apoi lunga si neregulata lunca cu alb-sure ceturi intinse de la Grosii Tiblesului spre Suciuri, Rogoz, Damacuseni, Tg. Lapus.
Culmea Breze cu varfurile Breze si Alunis, aflata pe hotarul judetelor Maramures–Bistrita Nasaud–Cluj, de-abia se vede de pacla.
In dreapta, peste valea Socilor si valea Morii deslusim bisericuta din Dealul Corbului, biserica dintre molizii Prelucii Noi si mai departe turlele argintii ale bisericii greco-catolice din Dealul Pitigaii, la sud-vest cea a bisericutei din Codru Butesei.
Piciorul larg pe care coboram era presarat cu marunte dolomite inviorate de rarele exemplare scunde de cicoare, tintaura, scaieti si ciulini violacei si de numeroase, minuscule, floricele calcarofile portocalii. in elementul lor aici sunt ienuperii, plini de rod aflat in curs de coacere, apoi paduceii vigurosi si inlantuiti de exemplare de curpen cu tulpinile incolacite, groase cat bratul unui voinic.
Trunchiurile unor falnici fagi doborati cu drujba si tractati marsav, cu ramuri cu tot, peste o multime de ienuperi in vederea debitarii si transportarii lor ne atrag atentia ca ne aflam intr-o asa zisa arie naturala protejata.
Suntem acum la debutul promontoriului rectangular din dreapta Pietrelor Cerbului, acolo unde drumurile de caruta se despart, unul luand-o la stanga si pe Valea Curetiului, flanc drept, ajungand dupa circa 150-200 m pe Piatra Cerbului, altul, mai afund si mai intens circulat o vreme si de catre TAF-uri, acompaniaza spre vest-sud-vest Culmea Pietrei, respectiv, Valea Socilor (flanc geografic stang), coborand pana in lunca Lapusului, vizavi de Gura Vimei.
Norii negri fac treptat loc nebuloaselor diafane si nespus de fotogenice in timp ce o luam la stanga. Putina vreme mergem pe curba de nivel prin pajistea cu ienuperi numerosi apoi drumeagul de carute intra in fagetul matur si cu recente numeroase urme de exploatare forestiera.
Iesim intr-un mic luminis si speriem doua ciute ce o zbughesc spre Valea Curetiului iar la ora 8 admiram deja abia evadatul curs imputinat si cu reflexe argintii al Lapusului scapat din marea si spectaculoasa bucla in forma U dintre Custura Vimei si Piatra Cerbului.
Flancul dreapt al Lapusului e impadurit cu fag si gorun dar nu lipsesec aici impresionantele faleze dolomitice cu pereti spactaculosi invitand amatorii la escalada. Scrutand atent spre vest-sud-vest descoperim si portalul scund-circular al Casei lui Pintea apoi coboram spre suspendata intre cer stanca si apa belvedere a Pietrei Cerbului, la stanga noastra auzind murmurul nevazutei cascade Pisatoarea.
Dolomitele negricioase datorita lichenilor, alteori sur-argintii, sunt acaparate-n orice mic ungher fertil de catre minusculele verze cu frunze turgescente de urechelnita (Sempervivum tectorum), inflorescentele acestora, amintind de niste ultraminiaturali palmieri, erau galben pal.
Spre bucuria noastra, dupa nelipsita sedinta foto-panoramare, dam cu privirea de o superba, desi tanara, calugarita in roba verde crud pe care am imortalizat-o frenetic din toate unghiurile posibile.
Soarele, desi partial estompat de nori, isi intra-n drepturi naucindu-ne mai ales datorita evaporarii masive.
In continuare coboram si traversam Valea Curetiului (talvegul ingust-dolomitic si alunecos) in care Brena si-a facut fericita tipica imbaiere matinala, iesind la stanga cascadei Pisatoarea. Aceasta, cu apele drastic dijmuite de vara secetoasa, isi arata de-aici doar prima portiune oblic scursa inaintea primului sau salt vertical in hau.
Pentru a admira suvoiul cascadei Pisatoarea, ca o stergura argintie de apa, ar fi trebuit sa urmam culmea ce separa bucla in U a Lapusului de Valea Vidra (flanc drept) pana in luminisul decupat in padurea de foioase adica spre vest-sud-vest circa 300 m ori de pe aceeasi culme, dar dupa vreo 100 m abia, sa fi cotit 90 grade dreapta pentru a cobori cu dificultate si atentie direct in Valea Curetiului dupa primele doua verticale ale cascadei (o a treia, mai mica si obturata de vegetatia arboricola aflandu-se deasupra confluentei vaii Curetiului cu raul Lapus, vizavi de promontoriul nordic al Custurii Vimei).
Si aici ne impresioneaza minunatii ienuperi si zecile de urechelnite inflorite, acestora adaugandu-li-se citeva mici insule de clopotei albastri intens sau pal.
Nabuseala creste in intensitate in timp ce soarele este ascuns de nebuloase, atmosfera devenind una ca de jungla tropicala cand decidem s-o luam inapoi spre Piatra Cerbului iar de-acolo pe promontoriul de deasupra ei, urmand ulterior drumul din dreapta Culmii Pietrei.
Insule mari de pedicuta aflate in plina inflorire ne atrag atentia in pajistea scunda si cu ienuperi parand insutite flacari verzi-argintii dar si obraznice tufe de mur incarcate de fructe in curs de coacere.
Ramurile mari de pin rosu abandonate pe drumul intens spalat de aversele soldate cu torente tradeaza exploatarea recenta a acestei specii plantata in urma cu vreo 3-4 decenii de catre silvici, nelipsind numeroasele cioate de fagi doborati pentru foc.
Poteca larga, de-aceasta data formata din aglomerate gresoase, coboara lejer pe dreapta Culmii Pietrei pana vizavi de Gura Vimei si daca am fi dorit s-o urmam dupa cel mult un ceas am fi ajuns in lunca Lapusului apoi, continuand circa 1 km prin dreapta acestuia am fi putut ajunge la nord-est impresionanta Custura Cetatelei si-n final la gura vaii Morii si Piatra Ciutei limitrofe satucului Dealului Corbului (deplasarea pe malul geografic drept a Lapusului in zona respectiva fiind riscanta si total nerecomandabila datorita accidentarii si inclinarii sale deosebite).
Cautam spre stanga (catre rau Lapus adica) Pietrele Scrise, niste gresii grosiere alveolate drapate cu muschi, care li se parusera localnicilor a fi fost candva inscriptionate de stramosii lor intr-un nedeslusibil azi alfabet.
Acestea, diferite ca marime si marime, se afla la circa 50 m stanga de poteca, inscriptiile ciudate, de fapt alveolele ca niste ciudati faguri, fiind vizibile privind de la sud-est spre nord, adica nu dinspre poteca.
Privind la stanga dam insa cu ochii de niste placi gresoase inverzit-coclite de muschi iar asta-mi aminti ca ne aflam pe un promontoriu dolomitic impadurit, taman deasupra Casei de Piatra sau Casei lui Pintea (primavara aici albastrelele si florile rosii-violacee de spanz incantand trecatorii).
Un valcel larg si foarte abrupt, cu succesive praguri dolomitice dar si un lastaris de foioase dens perie asezonat cu maciesi si muri, alteori placat cu parsive platose stancoase se afla la stanga promontoriului si fiindca-l parcursesem in urcare cu Ionica Pop in primavara lui 2008 cautand o directisima spre Culmea Pietrei de la Casa Pintii decidem sa profitam de el.
Betele de trekking si lastarii bine infipti in precarul sol ne ajuta sa coboram relativ usor la baza cele dintai faleze dolomitice verticale dar… pestera se deschide abia in baza celei de-a doua faleze situata pe un plan inferior, de acolo pana la raul Lapus (mal drept, adica vizavi de Custura Vimei, respectiv Piatra Cerbului) existand circa 70-100 m si o a treia faleza accidentata, cu imense blocuri dolomitice separate de crevase si diaclaze.
Pe la ora 10 ne aflam regrupati pe brana de la intrarea in pestera ascendenta, cu portal aproximativ semicircular apoi galeria uscata, ascendenta, cu o suita de praguri mici, cu zone marcate de frumoase scurgeri si depuneri parietale de calcit, un tavan negergulat, intr-un loc cu mici stalactite in formare din ciudatele mameloane dolomitice ale Terrei, inaltimea pesterii scazand spre fund.
De aceasta data nu mai vedem niciun liliac, acestia hibernand peste iarna aici.
Acum sute de tantari profita de racoare si intuneric la fel ca si paianjenii pazindu-si aprig sacii cu oua atarnati de tavan in asteptarea ecolozarii.
Galeria pesterii, formata pare-se intr-o diaclaza, masurata de catre membrii Speo Clubului Montana Baia Mare in aprilie 2008, este orientata sud-vest-sud, are doar 13,3 m lungime si o largime de 1,2-1,8 m dar locatia ei este splendida. Cei circa 25-35 m ai falezelor dolomitice dispuse in scari ca si sansa de panoramare din portalul ei spre Piatra Cerbului si Custura Vimei justifica deplin atractivitatea ei speo-turistica.
Ne facem si aici, fericiti si deplin relaxati, hatarurile foto si dupa un scurt popas si o strasnica rehidratare cu apa minerala, suc de mere si licori de-ale lui Iancsi ingenios masluite cu lamaie decidem sa ne-ntoarcem in Preluca Veche.
Preferam acum deplasarea pe poteca ingusta, in avalul raului Lapus si pe deasupra falezei dolomitice inferioare.
Dam de un alt loc spectaculos de belvedere dupa care atacam versantul impadurit la dreapta si in sus, ajungand la Pietrele Scrise si-n final la poteca Culmii Pietrei.
S-a innorat consistent si pare ca in cel mult o ora va veni aversa dar suind spre Dealul Paltinu soarele si azuriul inving din nou nebuloasele. Pe la ora 11 arsita ne toropeste.
O turma de mioare ne atrage atentia prin pitoresc si melodioasele canturi ale clopotelor. Prelucanii iesira cu mic si mare la coasa si grebla mecanica, niste batrani soti aduna brazdele uscate pregatindu-le transformarii in inmiresmate capite iar aerul vibrand cald mirosea a sanziene, miere si cimbrisor.
Intreaga zona de deasupra vaii Branistea Mare, obarsia vaii Vidrei si Piciorul Maschii se anima ca si valcelele cu fanate de dincolo de biserica.
Ajungem, la masina si dam cu ochii de o frumos ornata poarta de sura, la stanga ei de o sanie de lemn dar si de un de mult nemaivazut de noi plug cu brazdar de fier si coarne de lemn.
La nici o aruncatura de bat, dincolo de sirul de pruni ce umbresc un vechi mic cimitir si o frumoasa cruce cioplita-n piatra, un tanar asistat de prietena lui cosesc linistiti, mecanic, versantii terasati ai Dealului Paltinu.
Ne imbarcam si pornim spre casa.
Oprim doar pentru a surprinde specificele crampeie picturale ale Prelucii Vechi si mai apoi, de pe Dealul Florii, ale Copalnic Manasturului.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
