TRASEE TURISTICE – MARAMURES – In Muntii Codrului, la infloritul lacramioarelor din Padurea Potoc din Basesti

Veritabila explozie vegetala si florala in Maramures. Amintindu-mi de miile de lacramioare admirate cu mai bine de un deceniu in urma in Padurea Potoc, din Basesti – un codru dominat de ceri si goruni -, le-am sugerat amicilor de drumetii sa facem o excursie “blitz” in zona. Am pornit din Baia Mare chiar in zorii zilei, la 5.30, cand termometrele aratau doar 15 grade Celsius. Temperatura era sever redusa dincolo de podul peste Somes, la Ardusat, insa a crescut treptat, pe masura ce ne-am apropiat de vechiul conac al lui George Pop de Basesti (1835-1919). Drumul cu masina – 58 de kilometri din municipiu -, s-a incheiat la Cantonul Silvic Potoc, pe ulita care duce in Odesti. Am fost luati in primire de tanarul padurar Florin Ardelean, care ne-a schitat o varianta de circuit ce urmarea marcajele si bornele silvice.

La 7.00 am pornit de la borna III/140, pe drumul forestier care urca spre est de la cantonul silvic si care traverseaza superba padure matura de ceri (Quercus cerri), care erau abia infloriti, si de goruni (Quercus petraea). Carabusii de mai zburataceau inebuniti de amor printre ramurile verzi. Inspre sud-vest se vedeau holdele, in culori admirabile, si vatra Basestiului, cu biserica veche, zidita, si cea noua, din lemn, inatata dupa 1980 in stil maramuresan. Ne-a atras atentia si silueta alba a manastirii greco-catolice, edificata in apropierea vestitului tei secular al lui George Pop de Basesti.

Solul era argilos si crapat de caldura nebuna, insa pajistea se intindea inviorata de cei dintai maci salbatici (Papaver rhoeas). De-o parte si de alta a drumului prafuit, pe care sunt coborati arborii taiati sus in padure, s-au ivit si primele lacramioare (Convallaria majalis). Din pacate, majoritatea incepeau sa se vestejeasca, insa minusculele cupe bej ori maronii raspandeau inca un intens parfum dulce. Probabil intarziaseram cu patru-cinci zile in expeditia noastra. Caldura si lipsa precipitatiilor au ofilit si florile pecetei lui Solomon (Polygonatum odoratum), precum si pe cele ale unei varietati de Tataneasa (Iarba lui Tatin -Symphitum cordatum), care-si scuturase petalele galben-bej asemeni unor mici degetare grupate. 

In schimb, exemplarele de Dumbravnic (Melittis melissophillum), cu flori mixte, alb-roz-liliachii, pareau in toiul infloririi, sfidand seceta. Aveau boboci si mai rarele exemplare de Iarba Fiarelor (Vincetoxicum hirundinaria), dar si orhideele de padure cu flori albe (Cephalanthera longifolia).

Lizierele din zona est, sud-est ale padurii sunt acaparate de tinerii salcami, pe alocuri intercalati plantatiei mature de conifere (Pin silvatic si Chamaecyparis lawsoniana), care in momentul experitiei noastre revarsau spre codrul matur izuri dulceag-parfumate, amestecate cu mirosul migdalat de paducel (Crataegus monogyna). In subetajul acestora, exemplarele albastre cu negru de Suliman (Ajuga generensis) se aflau spre finalul infloririi. 

Am trecut pe langa bornele silvice III/138 si III/136, de unde, dorind sa vizitam vestitul castan comestibil secular aflat langa manastirea greco-catolica, dar si uriasul tei – trecut de un secol si jumatate -, al lui George Pop de Basesti, am abandonat drumul care continua spre est, efectuand o ampla volta la dreapta, spre sud-sest, sud, si trecand succesiv pe langa bornele III/125, III/126 si III/123. Ultimul marcaj e amplasat pe un gorun din marginea vestica a unei ample, oribile si foarte recente exploatari forestiere.

Am urcat mai apoi la nord-est de manastire, pe un deal cu pasune si cu o ampla panorama spre valea Salajului si helesteele inlantuite de la Arinis. In incinta manastirii am intrat traversand sirul de salcami si pruni, pe langa bazinul de apa. Panorama spre cantonul silvic Potoc, cu holdele, livezile vestice si vatra Basestiului, ne-au incantat, la fel ca irisii albastri, abia infloriti, si caldarusele (Aquilegia sp.). Am trecut prin palcurile galben-portocalii de Euphorbia sp. si de mustar salbatic (Sinapis arvensis), dar nu am vazut nici urma de poroinici – orhideele untul vacii, admirate in precedentele iesiri in aceasta zona a Maramuresului.

In zona sud-estica a bisericii se inalta trei tei – intre care uriasul perfect simetric si fara ramuri uscate, atribuit regretatului George Pop de Basesti. Nu am mai vazut nicio placuta care sa arate numele si varsta estimativa a acestui impozant monument al naturii, semn ca a fost uitat de administratia locala si de cei care pretind ca lupta pentru mediu.

Nu am mai revenit in padurea defrisata, ci am preferat sa ne indreptam spre est, pe un drumeag de car care o taie printr-un dreptunghi imens de salcami tineri, aflati in plina inflorire. Cantul pasarilor de tot felul, mai ales al pitpalacilor, caraitul nevazutilor fazani (admirati dimineata din masina, prin holdele din preajma soselei) pareau un concert miraculos.

In gropile mocirloase, pe alocuri se puteau vedea urme proaspete ale mistretilor. Am abandonat mai apoi culmea, coborand usor la stanga pe un fel de alee, reintrand in padurea matura si impresionanta si dand, in jurul orei 9.15, peste borna silvica III/123. In zona am intalnit si cursul sec al unui modest parau care continua spre Poiana Petri. Nu lacramioarele generau de aceasta data insule compacte, precum odiniora, ci pecetea lui Solomon. Florile pe care le cautam apareau in schimb in mici grupuri, cu inflorescentele alb-imaculate, pe versantii nordici, unde solul parea ceva mai umed.

Speram sa vedem vreo salbaticiune, dar in zgomotul atelajelor si drujbelor am inteles ca acestea s-au retras in codrii dinspre Tamasesti, Baita de Sub Codru ori spre ceva mai apropiatul Odesti. De la borna III/123, am facut larg si lejer arc pe directia nord, nord-vest, iesind pe o culme, unde am gasit covorase de lacramioare si specii razlete precum portocaliile flori de Vulturica (Hieracium sp), alaturi de varietati de Gusa porumbelului (Silene sp.). 

Ne-am bucurat de maretia si miresmele padurii, urmarind pecetile circulare de licheni de scoarta sur-albastrii, pe langa care au aparut lichenii neregulati si cei filamentosi, galben-ruginii, ca niste plete de batrani. Ne-am indreptat spre borna III/134 si dupa aceea, in mijlocul parfumatelor lacramioare si a dumbravnicilor, am facut un mic popas si l-am reintalnit pe padurarul Ardelean, care ne-a relatat despre un tarc privat cu mistreti aflat la hotarul Odestiului.

Nu trecusera cinci ore si jumatate de cand amiraseram mijirea zorilor in Baia Mare cand am ajuns la final de circuit, imbarcandu-ne in masina de la canton. Infloreau macesii (Rosa canina) iar dupa Moara Florii, spre Arinis, in santuri se zareau irisi galbeni (Iris pseudacorus). Florile cucului (Lychnis flos-cuculi) dadeau nuante de roz fanatelor vertiginos inverzite si cunoscuta floare brosteasca (Ranunculus acris) pigmenta natura in portocaliu. In municipiu ne astepta o dupa-amiaza mult prea fierbinte pentru luna mai, cu 28 de grade Celsius.

Sursa: Lucian Petru Goja