TRADITII – Maramuresul, una dintre putinele zone din tara unde sacrificarea porcului se face dupa o traditie veche de cand lumea (VIDEO)

Vezi VIDEO
Pentru cei de la oras, perioada sarbatorilor de iarna se traduce prin cumparaturi peste cumparaturi si cadouri peste cadouri. Partea culinara o lasam in seama hypermarketului. O caserola de muschi, una de costita, putina carne toccata si gata masa de Craciun. In alte parti ale judetului, inca profund legate de traditii, masa de Craciun depinde in mare masura de munca depusa de fiecare. Sacrificiul etern al porcului. Cand da frigul, gospodarii din Maramures pregatesc deja camara pentru anul viitor. Asta daca nu cumva au lasat ingrasatul porcului pentru proverbialul ajun.

Poate pare crud pentru cineva care din exterior ne observa tara si datinile. Pentru noi, romanii sadea, face parte dintr-un ciclu fara sfarsit al vietii si al mortii. Nu este niciun fel de filosofie la mijloc. E viata de zi cu zi. Fara porcul sacrificat dupa ce au cazut primii fulgi de nea, camara va ramana goala. Iar un stomac lipit de spate nu face casa buna cu frigul care incepe sa muste. Asa ca Ghita de anul acesta isi va sacrifica viata lui, pentru ca viata oamenilor sa poata continua.

Afara, barbatul casei pregateste porcul la fel cum faceau strabunii. Ar fi foarte usor sa ia o butelie si sa termine intregul balci in jumatate de ora. Dar asta este datina. Una pe care trebuie sa o invete si pruncii, care privesc curiosi de la fereastra. “Lasam copiii sa invete meserie, dar cand se taie gatul nu lasam copiii sa vada. Si noi am invatat de la altii si altii sa invete de la noi, asa ca sa nu se piarda traditia asta de la taiatul porcului”, a spus un gospodar din Maramures.

Peste cativa ani vor lua ei locul ca stalp al casei. Pana atunci primesc si invata. “La noi este traditia din mos-stramosi, se parjoleste porcul cu paie, ii mai natural nu parjoleste cu gaz, cu butelie. Carnea e mai buna cu paie facuta, altfel gust are”, sustine maramureseanul.

Totul este calculat, de la momentul sacrificiului, pana cand toate carnatii, toba sau jumarile sunt gata. Dar pana cand sa poata gusta din pomana porcului, gospodarii mai au de munca. Dupa ce soricul s-a parjolit sub patura de jaratec, trebuie si el pregatit. Se lucreaza cu un cutit ascutit si multa, multa apa fierbinte.

La curatatul soricului se lucreaza cu aceeasi migala ca la barbieritul de duminica, inainte de slujba. Altfel nu o sa fie fraged si gustos. Si nici slana nu va avea acelasi gust. Dupa parjol, porcul este lasat sa se raceasca. Intre timp, in curte se pune la fiert ciaunul pentru pomana porcului. “Dupa aia se lucreaza cu el, meseriasii care-s meseriasi, apoi se merge in casa la petrecania lui. Acolo se pregateste carnea, se face mamaliga sau tocana, ca asa se zice la noi la sate, tocana”, povesteste barbatul.

Cat timp barbatii lucreaza de zor la sunci si costite, in casa soba s-a incins. Femeile pregatesc pomana porcului. Este prima masa dupa sacrificiul lui Ghita. Un omagiu pentru godacul care si-a dat viata pentru indestularea unei familii intregi.

“Dupa ce taie barbatii porcul afara, noi, femeile aducem carnea. Punem sa se fiarba, punem de tocana, si apoi toti ne aduna ne punem la masa si mancam”, lamureste o gospodina rolul femeilor in acest adevarat ritual.

Acum, gospodarii pregatesc deja primele bucati pentru afumatoare. Slana afumata, dar si bucatile de carne puse la fum vor rezista astfel peste an. “La fiecare casa de gospodari se pregateste carnea pentru un an de zile. Porcul se taie, se afuma in afumatoare cu rumegus esenta aspra: par, fag. Le lasam doua-trei zile la afumat. O luat carnea fum, o luam, o punem in camara, de unde o luam pe tot anul si o servim la sarbatori, cand ne pica noua bine”.

Sursa: Vasile Dale