„Speranța nu înșală” (Rom 5,5) şi ne face puternici în suferință este mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc scris pentru cea de-a XXXIII-a Zi Mondială a Bolnavului, care, în acest an Jubiliar, invită mai mult și mai intens ca niciodată la a privi „momentele de boală, de suferință, cu credință și speranță”, așa cum a transmis Preasfinția Sa Vasile Bizău sâmbătă, 8 februarie, la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” din Baia Mare, unde a celebrat Taina Sfântului Maslu pentru bolnavii din spital, dar și pentru cadrele medicale și credincioșii care au participat.
S-au alăturat celebrării preoți din Baia Mare și din împrejurimi, totul fiind organizat, ca în fiecare an, de Misiunea greco-catolică Spitale – pr. Mihai Șimonca.
În omilia rostită la final, înainte de a oferi, împreună cu preoții, ungerea cu ulei binecuvântat tuturor participanților și bolnavilor din spitalele din oraș, Ierarhul de Maramureș a explicat celor prezenți cum, în acest An Jubiliar se pot face semne vii de speranță, pelerini ai speranței, pentru cei din jurul lor aflați în suferință: „Putem fi un semn al speranței prin gesturi simple: de la prezența și întâlnirea cu persoana de lângă noi aflată în suferință, la rugăciunea împreună sau la gestul de binefacere de care are nevoie”.
Prin legătura puternică cu Dumnezeu, omul găsește mângâiere și cel bolnav găsește alinare, putând astfel să împărtășească celor din jur experiența consolării interioare și a luminii care se naște în sufletul lor și a faptului că pot să inspire speranță celor care sunt lângă ei și care nu știu cum să se raporteze la ei, a explicat PS Vasile.
Aceeași idee a darului împărtășirii reciproce este pusă în lumină de către Sfântul Părinte, care scrie astfel în mesajul său: „Locurile în care se suferă sunt adesea locuri de împărtășire, în care ne îmbogățim reciproc. De câte ori, la căpătâiul unui bolnav, învățăm să sperăm! De câte ori, stând aproape de cel care suferă, învățăm să credem! De câte ori, aplecându-ne asupra celui care este în nevoie, descoperim iubirea! Adică ne dăm seama că suntem „îngeri” ai speranței, mesageri ai lui Dumnezeu, unii pentru alții, toți împreună: bolnavi, medici, asistenți medicali, rude, prieteni, preoți, călugări și călugărițe; acolo unde suntem: în familii, în ambulatorii, în casele de îngrijire, în spitale și în clinici”.
„Toată Biserica vă mulțumește pentru aceasta!” conchide Papa Francisc în mesajul său, „deoarece mersul vostru împreună este un semn pentru toți, „un imn adus demnității umane, un cânt de speranță” (Bula Spes non confundit, 11), al cărui glas merge cu mult dincolo de camerele și de paturile din locurile de îngrijire în care vă aflați, stimulând și încurajând, prin caritate, „coralitatea întregii societăți” (ibid.), într-o armonie uneori greu de realizat, dar tocmai pentru aceasta foarte dulce și puternică, aptă să ducă lumină și căldură acolo unde este mai multă nevoie”.
– Servicii de creare site web
