Stonehenge era un „centru preistoric pentru muzica rock”, afirma autorii unui studiu recent, dupa ce au constatat ca pietrele din care este compus acest complex renumit emit sunete asemanatoare acelora scoase de clopote, tobe si gonguri, informeaza dialymail.co.uk.
Potrivit cercetatorilor de la Royal College of Art din Londra, unele dintre menhirele de la Stonhenge scot sunete asemanatoare acelora emise de clopote, tobe si gonguri – atunci cand sunt folosite ca instrumente muzicale sau cand sunt lovite cu ciocane, informeaza dialymail.co.uk.
Arheologii, care au dorit dintotdeauna sa cunoasca motivul pentru care oamenii din Epoca de piatra au transportat acele „pietre albastre” pe o distanta de 320 kilometri, de pe Dealurile Preseli din comitatul Pembrokshire, din sud-vestul Tarii Galilor, pana la Stonehenge, cred ca descoperirea lor ar putea fi o explicatie plauzibila. Acele „roci sonice” ar fi putut fi special alese pentru „energia lor acustica”, intrucat ele pot sa emita o mare varietate de sunete, de la cele metalice pana la cele cu tenta „lemnoasa”, intr-o multitudine de note muzicale.
Studiul a fost publicat in Journal of Time & Mind. „Pietrele albastre” erau folosite in satul Maenclochog – al carui nume inseamna „clopot” sau „pietre cantatoare” – pana pe secolul al XVIII-lea. Multe dintre rocile din formatiunea Carn Menyn de pe Dealurile Preseli produc sunete metalice, atunci cand sunt lovite usor cu ciocane mici din piatra. Aceste roci sonice, muzicale, mai sunt cunoscute sub denumirile de „pietre cantatoare” sau „litofone”. Proiectul „The Landscape & Perception” a fost coordonat de unul dintre pionierii „gongului rock”, Bernard Fagg, curator la Muzeul Pitt Rivers din Oxford.
El considera ca „pietrele cantatoare” au existat in numar mare in regiunea Dealurilor Preseli si ca acesta este motivul pentru care in acea regiune exista atat de multe monumente neolitice. Sunetele produse de acele roci ii faceau pe oamenii din Epoca de piatra sa considere ca acele situri erau sacre.
Cercetatorii britanici se tem ca „magia muzicala” a pietrelor de la Stonehenge ar putea avea de suferit, intrucat unele dintre menhire au fost fixate cu ciment in anii „50 de savantii care incercau sa conserve monumentul, insa aceasta incastrare a pietrelor influenteaza negativ reverberatia pietrelor. In Tara Galilor, unde pietrele nu au fost fixate cu ciment, sunetele scoase de acestea, atunci cand sunt lovite, pot fi auzite pana la o distanta de aproape un kilometru.
Dupa parerea cercetatorilor, oamenii care traiau in Tara Galilor in Epoca de piatra foloseau aceste roci pentru a comunica intre ei pe distante lungi. Ei sunt totodata de parere ca Stonehenge poate fi descris ca fiind „primul instrument muzical real” – dupa voce si tobe arhaice. Oamenii de stiinta spun ca atat complexul Stonehenge, cat si situl din care proveneau pietrele erau locuri venerate de populatiile locale. O alta teorie afirma ca Stonehenge ar fi putut fi utilizat pentru a emite o serie de sunete specifice in timpul unor ritualuri speciale.
Sursa: Mediafax