Am avut o reacție instinctivă și spontană la agresiunea verbală interminabilă, la tentativa de a fi lovit, la ura și amenințările cu moartea îndreptate împotriva mea și a familiei, la acuzațiile de “genocid”, “trădare națională” și “crimă”, toate venite din partea deputaților SOS, POT și AUR, atât în acea zi cât și în zilele și lunile precedente. Lista poate continua.
Indiferent de acest lucru, ar fi trebuit să gestionez diferit situația. Nu am făcut-o și am greșit.
Mi-am cerut scuze public, imediat, în Plenul Camerei Deputaților, pentru gestul de a rupe hârtia, după ce inițial am mutat-o și i-am rugat pe cei care m-au înconjurat agresiv să o afișeze în altă parte, după ce am fost oprit în mod repetat să îmi susțin discursul.
Acest moment a fost precedat de o avalanșă de declarații și gesturi antisemite și extremiste, de o virulență rar întâlnită, atât în Plenul Camerei Deputaților cât și în orice alt mediu și mod posibil.
Nu vă închipuiți că este prima dată când acest lucru se întâmplă : atacurile, amenințările, presiunile, violența, antisemitismul, ura, încercările de intimidare și agresiunea. Din contra. În mod evident, toate aceste aspecte și situații nu au fost prezentate (sau sancționate) în spațiul public.
De-a lungul istoriei și în toate momentele, în fiecare zi, evreii din România și-au demonstrat loialitatea și dragostea față de România și poporul român în ansamblul său. Au făcut-o chiar și atunci când conducerea temporară a Statului i-a trimis nevinovați la moarte. Loialitate care a fost probată nu doar cu vorbe ci și cu sângele vărsat pentru apărarea țării sau prin contribuții imense la dezvoltarea României. Vom continua în același mod.
Reconcilierea adevărată nu poate exista fără un element fundamental : adevărul.
Era o seară destul de rece, ca de început de primăvară, mulți români se aflau în fața televizoarelor, iar pe...
Citeste mai mult
– Servicii de creare site web
