Pe 6 decembrie, în lumina blândă a iernii care se așază tăcut peste lume, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Nicolae, episcopul din Mira Lichiei, ocrotitor al copiilor, al marinarilor și al celor încercați de nedreptate și lipsuri.
Este una dintre sărbătorile cele mai îndrăgite, pentru că nu aduce doar amintirea unui sfânt, ci și o respirație de bunătate, o chemare la milă, la dărnicie, la inimă deschisă.
Sfântul Nicolae nu a fost un erou al vorbelor, ci al faptelor. În tăcerea discretă a nopții, lăsa daruri celor care aveau nevoie – zestre pentru fete sărace, hrană pentru cei flămânzi, salvare pentru cei prigoniți, nădejde pentru cei fără speranță.
Se spune că binele făcut pe ascuns este cel pe care Dumnezeu îl îmbrățișează cel mai întâi, iar Sfântul Nicolae rămâne icoana vie a acestei smerenii.
De aceea, copiii pun ghetuțele la ușă în ajun, iar părinții se străduiesc să le umple cu mici bucurii. Este mai mult decât un obicei.
Este o lecție transmisă din generație în generație: că iubirea se arată prin gesturi simple, că darul adevărat este cel care nu așteaptă răsplată, că binele începe mereu cu tine.
În biserici, icoana sfântului este împodobită cu flori, iar credincioșii vin cu rugăciuni pentru sănătate, pace și liniște în familie. Chipul lui blând, cu ochii înțelepți și barba de lumină, amintește că spiritualitatea creștină nu este doar doctrină, ci și milă, iertare, îmbrățișare.
6 decembrie nu este o simplă dată în calendar, este un îndemn la omenie, un prilej de a reaprinde bunătatea din noi, un pas către frumusețea interioară a Crăciunului care se apropie.
Să ne fie ziua aceasta un dar, iar Sfântul Nicolaie un prieten pe care îl purtăm în suflet.
– Servicii de creare site web
