Credinciosii ortodocsi si catolici praznuiesc maine, 8 septembrie, Nasterea Maicii Domnului sau Sfanta Maria Mica, asa cum este numita in popor, prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc care a inceput la 1 septembrie. Sfanta Scriptura nu relateaza acest eveniment, dar scrierile apocrife ofera foarte multe amanunte despre originea si copilaria Fecioarei Maria. Cea mai importanta sursa o reprezinta Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din secolul al II-lea.
Parintii Fecioarei Maria sunt Ioachim si Ana. Tatal ei era din semintia lui Iuda si urmas al regelui David, iar mama sa era fiica preotului Matthan si descendenta din familia preoteasca a lui Aaron. Astfel, avea sa se implineasca proorocia ca Mesia va avea o dubla descendenta – imparateasca si preoteasca.
Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana erau ironizati si batjocoriti de oameni, lipsa urmasilor fiind considerata un blestem al lui Dumnezeu. Totusi, ei nu s-au razvratit impotriva Domnului, nici nu au renuntat la viata lor virtuoasa, ci s-au rugat in continuare, nadajduind in bunatatea Sa.
Traditia spune ca in al cincizecilea an al casatoriei lor, Marele Preot de la Templu le-a refuzat in public jertfa, numindu-i „blestemati”.
Intristati, cei doi s-au indreptat spre casa lor din Seforis si au hotarat sa se retraga fiecare in post si rugaciune. Ioachim i-a spus sotiei sale, Ana: „Pe mine nu ma indeamna inima sa mai intru in casa mea, caci noi suntem urgisiti de Dumnezeu. Iata, eu ma duc in munte si acolo voi posti si ma voi ruga lui Dumnezeu, doar, doar se va milostivi si ne va da si noua un copil”. Iar Ana a inceput sa se roage lui Dumnezeu, promitandu-I ca de va naste fiu sau fiica ii va inchina Lui pruncul cu toata inima si-l va da sa slujeasca in biserica slavei Sale.
Ingerul Gavriil i s-a aratat fiecaruia spunandu-le ca rugaciunea lor nu a fost trecuta cu vederea si ca Dumnezeu le va trimite binecuvantarea Sa. Tot el le-a vestit ca acest prunc se va umple de Duh Sfant din pantecele mamei sale si ca va fi un „vas ales lui Dumnezeu” (Luca 1, 4-23).
Astfel, potrivit traditiei, cand Maria a implinit trei ani, Ioachim si Ana au adus-o la templu, unde avea sa ramana pana la varsta de 14 sau 15 ani.
Nasterea Maicii Domnului este sarbatorita si de coptii egipteni si de iacobitii sirieni, separati de Biserica Ortodoxa dupa Sinodul al patrulea ecumenic. Avand in vedere ca ei n-au imprumutat aproape nimic de la ortodocsi dupa despartirea lor de Biserica Ecumenica, inseamna ca sarbatoarea era cunoscuta si inainte de aceasta despartire. Inceputul ei trebuie pus deci intre Sinodul III ecumenic (431) si Sinodul IV ecumenic (451).
In Apus, sarbatoarea este adoptata in timpul papei Serghie I (687-701). Data de 8 septembrie, aleasa pentru praznuire, reprezinta ziua sfintirii unei biserici dedicate Fecioarei Maria, construita la Ierusalim de imparateasa Eudoxia, la inceputul secolului al V-lea.
In calendarul popular, sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului marcheaza hotarul astronomic dintre vara si toamna. Batranii spun ca in aceasta zi, randunelele pleaca spre tarile calde, insectele incep sa se ascunda in pamant iar frigul isi face simtita prezenta. De aici si proverbul: „O trecut Santamaria, leapada si palaria!”. Este vremea in care au loc targuri si iarmaroace.
Din aceasta zi incepe culesul viilor, al unor fructe si plante medicinale, batutul nucilor, recoltarea ogoarelor, semanatul cerealelor de toamna.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
