Pentru iubitorii de înălțimi, munții înseamnă liniște și priveliști de o rară frumusețe. Uneori, însă, frumusețea ascunde și pericole: ne putem rătăci, ne putem răni, putem fi atacați de animale sălbatice sau surprinşi de o calamitate. Pentru a ieși cu bine din aceste situații, montaniarzii trebuie să folosească codul internațional de semnalizare montană.
Dacă sunteți pe munte și ghinionul vă lovește (vă rătăciți, vă accidentați, sunteți suprinși de o avalanșă), iar variantele simple de anunțare a ghinionului (apel telefonic la Salvamont) nu vă sunt disponibile, Congresul Uniunii Internaționale a Asociațiilor Alpine (UIAA) susține că aveți dreptul de a lansa alarme după codul de semnalizare montană. Acest cod a fost adoptat de UIAA în 1937 și este recomandat a fi cunoscut și folosit, când e cazul, de către toți turiștii care urcă pe înălțimile munților. Semnalele din codul de semnalizare montană în caz de pericol sunt de trei feluri: luminoase, vizuale și acustice, și au fost preluate de la binecunoscutul SOS.
Cum se dă alarma?
Dacă nu ai respectat sfaturile despre care vorbeam AICI și sunteți în pericol, trebuie să lansați şase semnale pe minut, la interval de zece secunde, în direcţia potecilor montane, a cabanelor, hotelurilor sau localităţilor apropiate. Între aceste seturi de semnale se face o pauză de un minut-două. Semnalele lansate pot fi luminoase, acustice sau vizuale.
Semnalele luminoase se pot realiza cu diferite mijloace, în funcție de momentul zilei în care se lansează alarma. Dacă sunteți în pericol pe timp de zi, semnalele luminoase se pot improviza cu o oglindă ce reflectă razele soarelui, cu rachete lansate manual sau cu pistolul. În cazul în care întâlniți pericolul noaptea, emiterea celor şase semnale de lumină se poate face fie cu ajutorul lanternei, fie prin acoperirea-descoperirea unui foc, a flăcării unui aragaz sau primus de voiaj sau chiar a unei lumânări cu o pătură ori un hanorac; fie prin aprinderea succesivă, la intervale cerute de cod, a câte şase chibrituri.
Semnalele acustice se pot lansa prin ţipete, fluierături (executate din gura sau cu fluierul), prin lovirea unui obiect metalic de rezonanţă (piolet, ceaun, beţe de cort, gamelă, ploscă, butelie de
aragaz, linguri) la intervalele cerute de cod.
Ultima categorie este cea a semnalelor vizuale, care se pot executa fie prin fluturarea unui obiect vestimentar (de preferat, deschis la culoare dacă sunteți în pădure, sau colorat dacă sunteți într-o zonă cu zăpadă) ori prin ridicarea deasupra capului sau pe o înălţime a unui obiect. Ca aceste semnale vizuale să fie eficiente, încercați să le arătați dintr-un spațiu deschis, pentru a putea fi observate cu ușurință.
În cazul în care vă aflați într-un refugiu alpin sau în vecinătatea lui, puteți da alarma înălţând fanionul roşu. Fanionul are dimensiuni de 2 x 2 metri și se găsește în dotarea fiecarui refugiu şi se înalţă pe un catarg anume ancorat în locul unde poate fi văzut de la mari distanţe.
Nu uitați că, în cazul în care emiteți semnale, acestea trebuie să continue până veți fi salvați. Aceasta pentru că s-a întamplat adeseori ca cel ce a recepţionat cererea de ajutor şi a dat răspunsul de recepţionare să nu mai știe cu exactitate unde a văzut semnalul.
Cum se răspunde la semnalul de ajutor?
În cazul în care vedeți aceste semnale pe munte, trebuie să răspundeți degrabă celu care le-a lansat. Confirmarea că semnalul de alarmă a fost recepţionat se face prin remiterea a trei semnale pe minut – acustice, vizuale sau luminoase – fiecare lansate la 20 de secunde unul de celălalt. Deasemenea, de îndată ce vedeți semnalele, alertați imediat cea mai apropiată cabană, staţie meteorologică sau orice altă unitate care ar putea transmite mai departe alarma. Totodată, puteți anunţa direct formațiile Salvamont (numărul unic 0725.82.66.68, sau 0SALVAMONT). Apelul de salvare trebuie să conțină: locul producerii accidentului, numărul accidentaților și starea lor, data și ora producerii accidentului, diagnosticul prezumtiv, condițiile meteo, datele personale ale celui care face apelul.
Alarma pe munte trebuie dată, însă, cu toată seriozitatea şi răspunderea cetăţenească şi numai în situaţii reale de nevoie de ajutor sau în caz de pericol ştiut fiind ca o falsă alertare a unor formaţii de salvare montană sau a unor organe de stat este pedepsită aspru de lege. Conform OUG 34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență, amenda pentru apeluri false sau nejustificate la serviciile de urgență este între 500 și 1.000 de lei.