Au trecut douăzeci de ani de la acea seară de sâmbătă 2 aprilie 2005, când milioane de persoane din lumea întreagă au plâns la moartea sfântului Ioan Paul al II-lea. Două decenii mai târziu, el este amintit pe bună dreptate ca un mare apărător al vieții, al demnității umane și al libertății religioase. Se subliniază cu insistență mai presus de toate anticomunismul său. Puțini sunt cei care amintesc, în schimb, învățăturile lui profetice, deosebit de actuale în această clipă întunecoasă a istoriei.
Era în anul 2000 când o parte considerabilă a lumii noastre trăia încă în beția pentru ”sfârșitul istoriei” după căderea Zidului de la Berlin. În timp ce în țările aflate dincolo de fosta Cortină de fier începeau să se răspândească consumismul și secularizarea, mai mult decât renașterea credinței, pontiful venit din Polonia a vrut să aducă în Piața Sfântul Petru statuia Fecioarei Maria de la Fatima, rostind cuvinte pe care atunci nimeni nu le-a înțeles: ”Omenirea este la o răscruce. Ea deține astăzi mijloace de o putere nemaiauzită: poate să facă din această lume o grădină sau să o reducă la grămadă de moloz”. Un an mai târziu, tragedia din 11 septembrie făcea ca Occidentul să cadă din nou în frică.
Ioan Paul al II-lea, încă din 1991, s-a împotrivit primului război din Golf și a fost lăsat singur de acei lideri occidentali care, până cu doi ani înainte, exaltau rolul său privitor la țările din Estul european. Cu o și mai mare claritate, papa a spus din nou NU războiului în 2003, când, pe baza unor dovezi false, unele țări din Occident au pornit pentru a doua oară războiul în Irak. Papa Wojtyla, care era de acum bolnav și slăbit fizic de morbul lui Parkinson, s-a simțit dator să-i avertizeze pe acei ”tineri” șefi de guvern promotori ai noii campanii militare din Golf, amintindu-le ororile ultimului conflict mondial pe care el, bătrân Succesor al lui Petru și fiu al unei națiuni martire, le trăise în prima persoană. A adăugat spontan la textul pentru Angelus acest apel: ”Eu aparțin acelei generații care a trăit al Doilea Război Mondial și a supraviețuit. Am datoria să spun tuturor tinerilor, celor mai tineri decât mine, care nu au avut această experiență: Să nu mai fie niciodată război!, după cum spunea Paul al VI-lea la prima sa vizită la Națiunile Unite. Trebuie să facem tot posibilul!”.
Astăzi, mai mult ca oricând, cu o lume care ia foc și cu statele care aleargă să-și umple arsenalele, cu o propagandă care creează un climat de alarmă și teamă pentru a justifica investițiile uriașe în arme, trebuie să amintim acele cuvinte profetice ale Episcopului Romei, care venise ”dintr-o țară de departe”, cuvinte preluate astăzi de succesorul său, lăsat și el singur să strige că războiul este o nebunie.
– Servicii de creare site web
