În același an cu bunicul meu. Dacă nu l-ar fi omorât comuniștii în temniță, mulți dintre noi, cei prezenți, am fi putut să-l cunoaștem. Avem în general impresia că e o distanță mare între noi și cei trecuți la Domnul acum aproape 70 de ani. Dar, nu este deloc așa. Bunicul meu a murit în anul 1991. Mă gândesc la fericitul Episcop Ioan Suciu cu afecțiune, ca la bunicul meu. Un bunic pe care tinerii României ar fi putut să-l aibă pentru multă vreme, pentru a veghea la dezvoltarea lor spirituală.
Ne-a fost luat cu cruzime de un regim criminal ai cărui urmași mai au, și în zilele noastre, tupeul să susțină ca uciderea episcopului Ioan Suciu a fost un act al „pedagogiei lui Dumnezeu”. De pedagogia lui Dumnezeu ține faptul că Fericitul Episcop Ioan Suciu va rămâne veșnic tânăr, o flacără vie a iubirii Divine, o pildă înălțătoare pentru noi și noi generații de români, de acum și până-n veac.
Ioan Suciu s-a născut la 4 decembrie 1907 în familia preotului unit Vasile Suciu și a Mariei Suciu, născută Coltor. A fost al patrulea, în ordine cronologică, dintre cei 9 copii, 5 băieți și 4 fete, ai familiei părintelui Vasile Suciu. Unul din frații săi a fost academicianul Gheorghe Claudiu Suciu (1905-1990), cu merite în domeniul petrochimiei.
A urmat studiile liceale la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj. A fost trimis la Roma, la Colegiul Bizantin „Sf. Atanasie”, unde a obținut titlurile de doctor în filosofie și în teologie. Cu prilejul obținerii titlului de doctor în teologie, cunoscutul călugăr dominican Reginald Garrigou Lagrange l-a felicitat pe Ioan Suciu și i-a pus în deget inelul universității, ca un semn de apreciere deosebită. După încă alți șase ani de studii la Institutul „Angelicum”, a fost hirotonit preot, la Roma.
Tânărul preot Ioan Suciu era inima și sufletul tinerilor, pe care căuta întotdeauna să-i atragă spre virtute. Se afla mereu în mijlocul lor și lua parte deseori la jocurile lor, luând exemplul sfântului Don Bosco. Așa i-a apărut ideea să-i ofere acestui tineret o lectură plăcută, educativă și instructivă. A înființat reviste destinate copiilor și tinerilor catolici.
A fost numit episcop în 1904 și a fost hirotonit episcop titular de Moglena (Slatina, Bulgaria) și auxiliar al episcopului Valeriu Traian Frenţiu. Episcopul Ioan Suciu s-a afirmat ca unul dintre cei mari oratori ai Bisericii și prieten de suflet al tinerilor.
În anul 1947 episcopul Ioan Suciu a fost numit de Sfântul Scaun în funcția de administrator apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș.
La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi încarcerat la Dragoslavele, Căldăruşani și București. În octombrie 1950 a fost dus la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. Acolo, datorită regimului de izolare, bolii de stomac, frigului şi foamei, la 27 iunie 1953 s-a stins din viaţă în celula 44, dezlegat de Episcopul Iuliu Hossu.
A fost îngropat în Cimitirul Săracilor, necunoscându-se locul exact nici azi. Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare.
A fost beatificat în 2 iunie 2019, la Blaj, de Papa Francisc.
– Servicii de creare site web
