In urma cu exact 645 de ani, la 2 februarie 1365, regele Ludovic I de Anjou a decis schimbarea “proprietarului” voievodatului Maramures, numindu-l ca voievod si comite pe Balc. Decizia regelui Ungariei a fost, de fapt, o recompensa pentru cel care l-a slujit in incercarea de a recupera voievodatul Moldovei de la Bogdan, fost voievod al Marmuresului.
Balc, fiul voievodului Sas din Moldova, a fost alungat de Bogdan I din Cuhea. Fost voievod al Maramuresului, Bogdan a intrat astfel intr-un conflict deschis cu Ludovic I de Anjou, care dorea ca Moldova sa ramana sub influenta Ungariei. Armata regala a fost condusa de Balc si, desi infranta de ostile lui Bogdan, comandantul fidel regelui a fost recompensat cu voievodatul Maramuresului.
Maramuresul a fost condus de catre Balc timp de 30 de ani, acesta indeplinind o dubla calitate: voievod si comite. In pofida credintei fata de regele ungar, Balc a continuat politica traditionala de autonomie a Maramuresului, iar spre sfîrșitul veacului al XIV chiar s-a aliat cu moldovenii.
Istoria ortodoxiei il mentioneaza pe Balc ca fiind cel care, dupa o vizita la Constantinopol, a obtinut pentru manastirea ortodoxa din Peri statutul de “biserica episcopala” – fapt pentru care este numit in documentele vremii si “voievodul credincios”. Acesta a fost obtinut in august 1381, de la Patriarhul Antonie al Constatinopolului.
Tot in urma interventiei lui Balc, egumenul manastirii din Peri a primit rang de exarh patriarhal, avand autoritate peste Maramures, Ugocea, zona Oasului si Mediesului din Satmar, Salaj, Ciceu si Almasul Bihorului. Este cea dintai mentiune certa a unei structuri bisericesti episcopale romanesti la nord de Dunare. La manastirea din Peri – Maramures s-au tradus primele texte bisericesti in limba romana.
Sursa: eMM.ro