Remember. 203 ani de la stingerea din viaţă a istoricului şi filologului Petru Maior

Pe 14 februarie 1821 a trecut la Domnul Petru Maior, figură ilustră a culturii române și a Bisericii Române Unite. A fost istoric, filolog și scriitor român transilvănean, protopop greco-catolic al Reghinului şi al Gurghiului, unul din corifeii Școlii Ardelene.
Opera istorică principală a lui Maior este „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”, care se deschide cu cuvintele: „Anevoie este a nu grăi adevărul” în care susţine cu argumente de ordin istoric, filozofic şi psihologic originea romană a poporului român.
Considerat un lingvist modern, Petru Maior a afirmat adevăruri rămase valabile până în zilele noastre. Lui îi datorăm în ortografia noastră semnele diacritice de sub ş şi ţ, precum şi scrierea după modelul italian a lui: che, chi, ghe, ghi.

În 1774, a fost călugărit (cu numele Paul) și trimis la Colegiul de Propagandă Fide din Roma, unde a studiat filosofia și teologia, urmând și cursuri de drept la Universitatea din Viena. Întors la Blaj, a activat ca profesor de logică, metafizică și drept natural, preot în Reghin și protopop al Gurghiului. A participat la redactarea declarației de emancipare a românilor transilvăneni, „Supple Libellus Valachorum”, alături de alți reprezentanți ai Școlii Ardelene.

Din 1809 și până la moarte lucrează la revizuirea Lexiconului de la Buda, primul dicționar cvadrilingv al limbii române, capodoperă filologică a Școlii Ardelene. Întreaga strategie desfășurată de Maior a fost orientată spre impunerea unei ortografii latino-românești care să reprezinte concepțiile filologice ale Școlii Ardelene.

A fost cinci ani profesor de logică, metafizică şi drept natural la „Gimnaziul” din Blaj apoi, timp de 24 de ani, cât a fost protopop a vegheat și sprijinit cu mare grijă şcolile confesionale săteşti
A fost scriitorul român care a contribuit cel mai mult la redeşteptarea simţului naţional românesc.
Tatăl său a fost Gheorghe Maior, român de obârşie nobiliară din Târnăveni, judeţul Mureş, protopop al ţinutului Căpuşul de Câmpie.

S-a stins din viață pe 14 februarie 1821, la Budapesta.