Problema regionalizarii Romaniei incepe sa-i preocupe si pe politicienii maramureseni. Nu-i zi lasata de la Dumnezeu in care sa nu isi dea cu parerea unul sau altul. E drept ca si subiectul este foarte generos, putand ingloba cele mai nastrusnice abordari. Cei mai vocali au devenit parlamentarii PSD, grabiti probabil sa-si expuna public gradul de liberate pe care, cica, l-ar avea atunci cand vine vorba de prezentarea opiniilor proprii. Nu prea pricepem “pe ce se bazeaza”, vorba unui personaj creat de Marin Preda, dar ei vin cu tot felul de propuneri de care, evident, nimeni nu va tine seama.
Importanta ramane doar impresia transmisa de politicieni maramuresenilor, aceia de luptatori hotarati impotriva incorporarii tinutului strabun in diferite structuri regionale, urmata, fireste, de pierderea identitatii. Mesajul e mult mai limpede decat apa Sasarului: ne-am luptat ca la Cotul Donului pentru Maramures cu miticii din Capitala, dar, pana la urma, ne-au biruit!
Astfel, deputatul Gheorghe Simon cere pentru Maramuresul Istoric statut de capitala turistica a noii regiunii, argumentand ca niciun judet din cele ce vor forma regiunea de nord-vest nu are prioritate in fata noastra. Am putea sa-i dam dreptate intr-un fel, dar realitatea ne cam contrazice. Dumnezeu a fost deosebit de marinimos cu acest tinut, dar politicienii care l-au reprezentat la diferite niveluri in ultimii 23 de ani au facut tot posibilul sa nu schimbe nimic din randuiala primara a Creatorului. Asa am ramas fara drumuri de acces, cale ferata, aeroport, hoteluri de patru sau cinci stele, sala de sport sau de spectacole de nivel european, locuri de distractie moderne si multe multe altele.
Spre deosebire de noi, vecinii au reusit cateva lucrurii demne de lauda. Bunaoara, la Salina Turda vin intr-o saptamana mai multi turisti decat atrage Maramuresul intr-un an. Cei de acolo au pus mana pe vreo 25 de milioane de euro din fonduri europene si au amenajat o adevarata bijuterie ce atrage ca un magnet turistii interni si straini. Noi avem sute de lucrari miniere de toate genurile, unele pretabile pentru amenajarea unui muzeu al mineritului, dar nimeni n-a depasit stadiul de vorbarie inutila, gargara si flecareala, e drept, mult mai comode decat batalia concreta pentru a materializa ideea. E doar un exemplu dintr-un domeniu comun pentru a vedea cum l-au tratat altii si cum ne-am batut noi joc de ceea ce avem la dispozitie prin darnicia lui Dumnezeu sau munca stramosilor.
Calin Matei, alt deputat social-democrat, declara ritos ca el nu va recunoaste Clujul ca resedinta a regiunii, pentru ca orasul de pe Somesul Mic nu are nimic de-a face cu Maramuresul. Mai mult, Matei afirma ca nu va vota in Parlament legea prin care se va decide noua structura administrativ-teritoriala a tarii. E bine sa te dai viteaz inaintea unei batalii, ca dupa infrangere nimeni nu te mai baga in seama. Eventual in alta parte.
Cu votul sau fara votul lui ori al altor ”disidenti” de conjunctura, legea va trece. Necazul e ca noi vom ramane probabil la fel de izolati, orfani si ocoliti de investitii adevarate care se ne aduca in rand cu lumea buna.
Politicienii care astazi plang ”pierderea” Maramuresului drag si scump, uita ca atata amar de vreme n-au facut absolut nimic pentru zona si oamenii care o populeaza. N-au fost in stare sa faca un pod peste Tisa sau peste Someș, un kilometru de drum, sa inalte cu o palma intr-un an barajul de la Runcu, sa mentina in activitate macar un obiectiv important din economia judetului.
In loc sa stea ascunsi, sa se rusineze in tacere, vin sa ne arate cum clocoteste in ei patriotismul local si cum se dau de ceasul mortii de grija judetului. Numai ca după 23 de ani de minciuna, e greu de crezut ca mai exista oameni care sa mai puna pret pe spusele lor.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
