Vezi VIDEO
Prea putin cunoscut la nivel national, fara sa iasa in evidenta prin personalitati “de viţa nobila” sau obiective turistice de interes, catunul Ponorata din Maramures este o comunitate locuita exclusiv de rromi. Obisnuiti cu excluderea din societate si acceptand saracia lucie in care traiesc, telurile rromilor din Ponorata sunt limitate la supravietuirea de pe o zi pe alta.
Traind in cocioabe de pamant, acoperite cu celofan, cu ferestre prin care bate vantul, locuitorii din Ponorata, desculti, murdari si infometati, incearca sa isi duca traiul dupa legi nescrise si poate greu de inteles. O vorba spusa gresit poate degenera intr-o cearta si mai apoi intr-o adevarata lupta pe viata si pe moarte. Respectul se castiga greu iar semnele de slabiciune sunt intolerabile. “Aici asa ii obiceiul intre ei. Asa fac ei, dar nu se bat, nu va temeti nu isi dau in cap unul la celalalt, dar ar fi bine sa isi dea una asa in cap sa mearga la spital ca apoi nu mai fac”, explica o localnica.
Desi nu au multe de oferit din punct de vedere material, localnicii din Ponorata sunt oameni ospitalieri. “Este o comunitate foarte saraca dar oamenii sunt foarte primitori si au familii frumoase”, constata un turist.
In Ponorata oamenii nu au regi, nu au averi sau functii de impartit. Fiecare coliba spune in schimb o poveste. Calin, spre exemplu, este unul dintre cei mai avuti tigani din Ponorata. Are un cal cu care isi castiga existenta zi de zi. “De cat timp ai calutul? Il am de patru ani de zile calul. Si la ce te ajuta? La asta ma castiga. Dupa fier vechi, dupa una alta, pe la lucru pe la oameni, una alta, asta imi aduce painea pe masa. Amu de cand s-o lovit mai stau doua-trei zile cu el sa se vindece la picior. De acolo incolo incepem iar la lucru. Mai ma duc pe la fiere cu el, incoace-incolo ca sa imi castig. De nu ar fi caii aici nu ai mai putea sa traiesti”, a povestit Calin Istvan, un localnic al catunului.
E usor sa ii judeci, sa le blestemi apucaturile, sa le urasti obiceiurile, dar e foarte greu sa ii intelegi. Daca le asculti povestile de viata iti dai seama ca, in felul stiut de ei, lupta pentru o viata mai buna, la fel ca restul romanilor. “Sunt 100 de copii inscrisi in clasele I-IV si in gradinita in jur de 50 de copii. Copiii vin la gradinita si la scoala cu drag pentru ca suntem niste cadre care suntem de cativa ani in mijlocul comunitatii si stim toate problemele lor, atat sociale cat si cele medicale si cele legate de educatia lor”, a spus Radu Vasile Huglea, invatator la Scoala Ponorata.
“Acuma sa va spun concret nu stiu. Au fost cateva incercari de angajare in campul muncii dar problema este educatia pentru ca la nivelul claselor a VIII-a nu au ajuns niciunul sa incheie clasa a VIII-a si exista si mentalitatea asta pe care o au ei in general: astazi muncesc, astazi vreau banii”, a explicat Lenunta Tuns, asistent social Coroieni.
Majoritatea localnicilor din Ponorata nu au avut ocazia sa mearga la o scoala. Au fost privati de educatie, de posibilitatea de a face o schimbare sau de a fi integrati in comunitate ca membri cu drepturi si obligatii. “Am fost angajat nu ne-o dat banii am lucrat trei luni de zile si tot 370 lei, tot ne amana de pe o luna pe alta ca ne da banii, ca ne da banii. Colo nu ne-o mai dat. Nu o mai fost rost sa mai stam acolo. Ai copii? Am. Cati? Cinci. Umbla la scoala? Da. Umbla si acuma o fost la gradinita, cum sa nu le placa” , a adaugat Calin Istvan. “Aveam speranta sa mearga mai inainte dar cam au absente de la scoala pentru ca nu merg ca nu au de mancare, nu au haine, si trebe sa ma duc sa castig si dupa aia iara mai frecventeaza”, a adaugat un alt localnic.
Scoala este constructia care se distinge dintre celelate. Are geamuri, are acoperis si pereti colorati, fiind astfel singurul loc unde puradeii desculti vad altceva decat griul murdar al realitatii. “Majoritatea informatiilor si a lucrurilor care le comunicam prin limbaj incercam sa le reproducem si prin imagini pentru ca ei invata mult mai usor asa. Suportul vizual este
foarte important in cazul lor”, a spus Corina Uglea, educator la Scoala din Ponorata.
Ce vina au acesti copii ca au avut nenorocul sa se nasca in Ponorata si nu intr-un oras civilizat? Care este vina lor ca nu au pe cineva care sa ii indrume, sa ii educe, sa ii ajute sa devina membri de valoare ai societatii si cat de vinovati suntem si noi ca intoarcem capul si trecem mai departe…
Sursa: Vasile Dale
– Servicii de creare site web
