Un frig-avertisment s-a lasat peste noapte.
Prin Gardani brumase, adeverind sumbra prognoza meteo a ANM pentru marti si miercuri noaptea, temperaturi negative, inghet la sol, cu alte cuvinte intreg acest paradis va cadea-n curand, precum in primavara rebela a lui 2007, prada arsurii gerului, si mortii vegetale.
Cumplit destin !
Stejar pedunculat din padurea Bavna – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
E cald dupa pranz iar soarele invioreaza totul, deopotriva forteaza nota izbucnirii vietii de-a valma.
Pe langa corcodusi, ciresi, visini si pruni iata ca infloresc magnoliile si gutui japonezi ale caror tufe par niste incandescent-sangerii jerbe de foc.
La liziere au imbobocit, pe alocuri au si inflorit deja, obraznicii arbusti teposi de porumbele.
S-ar putea semana prorumbul de-acum, conform ancestralelor traditii, dar… holdele-s nepregatite, totul a venit mult prea repede dupa nesarata gluma a zeilor numita iarna.
Au aparut solariile, din Recea si Lapusel spre Mogosesti si Pribilesti, iar in Danesti si Lucacesti descoperim cu adevarat o lume a horticultorilor.
Fanatele joase mustesc de apa, sunt de un verde uniform, ca niste intinse mese de biliard, doar ici colo manunchiurile portocalii de calcea calului sparg fericit monotonia.
Berzele si-au ocupat perechi, perechi, cuiburile primitive din varfurile stalpilor de beton ai retelei electrice iar tupeistele vrabii si-au amenajat, printre vrafurile lor de vreascuri spoite cu gainat, propriile cuiburi, de-acum curtandu-se nerusinate, in vazul lumii.
Parcelele destinate celor dintai culturi horticole-n camp sunt abordate cu sarg de tinerii fermieri, cu ce altceva decat cu cazmaua, sapa si grebla de fier?
Au trecut 18 ani de la lovilutie si niciunde nu-s tractorasele horticole, motocultoarele practice, eficiente, iar truda vizavi randament si eficienta si profit…
Ma-ntreb daca bietii sclavi de sec. XXI ai campului au aflat de gerul ce va sa vina-n curand.
Probabil nu, oricum, ce-ar fi putut face? Sa mai amane unele lucrari de sezon? Dar cine, in ce fel, ar putea estima si previziona cat de cat corect capriciile naturii, consecintele irefutabilei incalziri globale?
Opresc in cateva randuri, fascinat pur si simplu de imensele buchete albe pentru o cosmica, universala, mireasa ale corcodusilor in floare, alteori pentru a nemuri berezele-n zbora razant sau aterizate-n cuib, aranjandu-si cochete penele, autoevaluandu-si tinuta, prezentabilitatea si capacitatea de seductie sau uscandu-si la soare deschisele-n largi evantaie aripi.
Doar vreo 25 de km sunt din Baia Mare pana-n Lucacesti (centru).
De aici abandonam asfaltul pentru a o coti la stanga, iesind (dupa circa 1,5-2 km) in pasunea comunala din zona sud-vestica a Padurii Bavna.
O fantana cu cumpana subliniaza pitorescul acestor locuri.
Spre sud vedem cate ceva din Miresu Mare si turlele a doua biserici in timp ce, spre nord-nord-vest, panorama este impresionanta, incepand cu varful Pietroasa, Paltinu, Piatra Tisei de Nistru si apoi Muntele Mic, in fata lor si in declive planuri, satele de dincolo si de dincoace de Somes punctate de argintiile turle ale bisericilor.
Mult mai aproape, spre nord-vest, Danesti, Pribilesti, Tamaia, Buzesti, totul izbucnind dumnezeieste din floralul paradisiac al primaverii dominat de alb.
Ne luam rucsacii usori si ne indreptam la est, spre impresionanta padure de stejar pedunculat (Quercus robur sau stejar rosu, stejar pufos, gorun).
Remarcam de departe simplistele cuiburi confectionate din vreascuri ale vestitei colonii de starci cenusii (Ardea cinerea) aciuata aici, stimulata de apropierea Somesului dar poate si de abundenta zonelor lacustre, meandrelor impresionante desenate multimilenar in terasa somesana apoi cele vechi ori mult mai recente ale vaii Mariusa.
In pajistea scunda zambesc complice, invitandu-ne la spectacolul primaverii, alb-roz paralute, covorase alb-discrete de traista ciobanului, pe alocuri au inceput sa infloreasca portocaliile papadii.
Deasupra coroanelor impresionantilor stejari de ses, iubitori ai zonelor podzolice umede, a inceput valsul acrobatic al starcilor cenusii.
Multi poarta-n ciocuri vreascuri menite sa completeze vetustele lor cuiburi.
In iarba apar uneori cochilii verzui de oua de starci. Sunt aproape la fel de mari ca ouale de gaina desi starcii nu au talii foarte mari.
Ce splendid zboara in volte tot mai stranse, cu gaturile arcuite-n forma de Z, inainte de-a ateriza la cuiburile grupate in varful coroanelor stejarilor, adica pe la 20-35 m inaltime.
Sub stejarii impresionanti, admiram de la rugoasa lor scoarta sur-roscata, verticalitatea de lumanare a trunchiurilor, coroanele dezvoltate abia in zona superioara, ceea ce face ca tulpina sa nu aiba noduri pe 2/3 din lungime, in iarba grasa varuita de albele dejectii uric-acide ale starcilor, descoperim alte cochilii de oua sparte-n doua si cateva starvuri de starci partial devorate de ciori si vulpi.
Avem in curand explicatia: oportunistele ciori stau la panda si ataca cuiburile cu oua ale starcilor, ghiftuindu-se pe cinste, punandu-le la grea incercare vigilenta si chiar viitorul.
Doua panouri instalate de catre RNP Romsilva, binisor inclinate de vant si gata sa cada (repozitionate si imobilizate de colegii nostri) atentioneaza asupra rezervatiei naturale (instituita in baza O.G.. 236/2000, aprobata cu modificari prin Legea 462/2001 prin Ordinul nr.850/2003), omitand inexplicabil tocmai extraordinara atractie a acestei zone, inafara stejarului pedunculat si lalelei pestrite (Fritillaria meleagris), colonia starcilor cenusii (Ardea cinerea).
Dintr-o data totul pare doar o alta facatura romaneasca… pe bani multi, uneori de la UE etc. dar fara constiinta realei importante prin valoarea biologica a acestei arii naturale protejate si mai ales fara dram de dragoste si pasiune sincera fata de astfel de impresionante biotopuri romanesti.
Deh, cu certitudine, cei pragmatici dar prozaici privesc cu jind falnicii stejari a caror circumferinta depaseste adesea 3 m, facand abstractie de primordiala lor valoare eco-silvico-estetica, vazand doar stivele de cherestea de exceptionala calitate rezultata post-exploatare, facil si cu mare profit valorificabile in tara sau strainatate iar starcii cenusii… oricum nu-s buni de mancat, eventual doar de luat in catarea pustii si apoi impaiati.
Pana si vremea fastuos-elegantelor palarii interbelice ale simandicoaselor cucoane din high society a apus iar penele starcilor cenusii (precum si a egretelor) nu mai sunt trebuinta la fantasmagorica lor ornamentare.
Cu greu gasim pasaje de trecere a frecventelor meandre si canale pline ochi cu apa, invadate de sabiutele sutelor de stanjenei (irisi-Iris pseudocorus) care vor inviora cu florile lor galben-portocalii, in aproximtiv o luna, aceste mirifice locuri.
Printre stejari, in iarba exuberanta, alb sau roz-pale, mii de anemone (Floarea Pastelui) si palcuri albastre de toporasi, cateodata portocalii stelute scunde, de ceapa ciorii, apoi sute de arbusti de porumbele printre care ne strecuram dificil, cautand regele acestei paduri, stejarul pedunculat cel mai suplu, vertical, exemplarul protejat de catre silvici cu un gard de lemn.
Dupa ce-l descoperim trebuie s-o luam in directie opusa, spre liziera nord-estica, daca vrem sa dam peste cupe/lalelele pestrite.
Daca la inceput bramburim prin stejaris si porumbele agasante, mai apoi dam de caroiajul potecilor, traversam o zona de meandre seci, extrem de sinuoase, aici atragandu-ne atentia numeroasele vizuini de bursuci si vulpi, ajungem apoi la calea ferata ce vine dinspre Jibou–Ulmeni–Miresu Mare.
Continuam spre Fersig–Satulung-Baia Mare, mergem o vreme in lungul ei, spre nord-vest si ajungem la podul de peste valea Mariusii.
Cobor sub el pentru a citi pe o placuta tehnica faptul ca a fost realizat din elemente metalice prelucrate in laminoarele din Budapesta in 1926.
Cu o seara inainte, la o emisiune de mediu prezentata la Realitatea TV, aflasem ca pe acest pod, in octombrie 1945, nemtii aflati in retragere, speriati de faptul ca o mare garnitura de tren incarcata cu tehnica militara, captura de razboi etc. putea cadea in mainile Armatei Rosii eliberatoare, a dinamitat trenul aruncandu-l in aer. Deflagratia teribila s-a auzit in Fersig si Lucacesti, unda de soc producand spargerea multor ferestre, schijele, mii, infingandu-se-n trunchiurile secularilor stejari care nu mai puteau fi exploatati din acesta cauza, bucatile de fier distrugand fierastraiele, joagarele si, mai recent, drujbele muncitorilor forestieri.
Taranii din zona au fost insa fericiti fiindca, dand iama-n zona, s-au dotat de la arme de tot felul, la biciclete, imbracaminte etc.
Valea Mariusii e tulbure si afunda, acum, dupa strasnicele averse din ultimele zile, vara insa aproape seaca.
Realizam ca n-am putea-o traversa daca continuam in aval mal drept, motiv pentru care continuam pe malul sau stang, plimbandu-ne prin splendida padure drapata cu albe covoare de anemone, ici, colo punctate de rosii-violacee smocuri de mazariche salbatica si din ce in ce mai multe buchete portocalii de calcea calului.
Aproape ca renuntasem la speranta de-a mai da peste lalelele pestrite aici.
Dar iata, sansa-mi surade mie de-aceasta data. Descopar cateva intr-un mic luminis iar Ionica descopera mai la vest, si la circa 50 m distanta alte cateva.
Suntem intr-o inierbata rariste de stejari pedunculati colcaind de apa, cu alte sute de sabiute verzi ale irisilor, spre nord-nord-vest cativa corcodusi infloriti si o liziera de porumbele realizand delicate acuarele in alb.
Ionica trece pe valea Mariusa (malul drept) si ajunge-ntr-o poiana mare inundata.
Da de o veritabila gradina de lalele pestrite aflate in diferite stadii de inflorire (primele, gasite de mine, erau in perioada finala a infloririi, acel visiniu-violaceu intens, punctat tot in ton, virand treptat intr-un pal violet).
Ce mai, ne bucuram precum niste prunci, descoperind aici atata farmec, prospetime si indescriptibila frumusete, poate doar Aurica Stefanoiu, care, neinspirat de-aceasta data, a incaltat bocanci in loc de indispensabilele cizme de cauciuc pentru astfel de zone.
E obligat de situatie sa-si tempereze exuberanta. Oricum e soare si foarte cald iar o banala murare a picioarelor…
E aproape ora 18 si ne-am facut circuitul iar acum trebuie sa ne intoarcem pe sub colonia de starci spre fantana cu cumpana si valaua de beton pentru adaparea ciurdei de vite (nevazuta).
Dar inainte de toate avem de traversat labirintul intens sinuos inundat de ape, pe alocuri cu aspect de canal de desecare.
Fiindca e lat si destul de afund, mergem o vreme-n amontele sau dupa care, cu multa sansa, dau peste un subred si improvizat podet din ramuri uscat-putrede de stejar.
Un pas circumspect, un salt si-s… dincolo, am scapat.
Ma urmeaza colegii dupa care ne orientam spre colonia de starci.
De n-ar fi ciorile si stancutele care-i haituiesc, acum furandu-le ouale iar dupa eclozare devastandu-le fragezii si neajutoratii lor pui… Ciorilor hraparete li se adauga ulii, vindereii…
Doar starc cenusiu sa nu fii !
Le admiram statuara pozitie din cuiburi sau din varfurile stejarilor semeti, gravura trupurilor proiectate pe azurul cerului, le ascultam dialogul, doar de ei stiut, cateodata tipetele sau caraiturile amintind de cele ale cocorilor sau gastelor salbatice apoi, oportunist-gregare, navalesc in haite obraznicele ciori si stancute.
Parasim tristi dar si incantati acest veritabil paradis terestru, luandu-ne ramas bun de la splendida Padure Bavna, starcii cenusii, miile de anemone si delicat-elegantele lalele pestrite traversand pajistea crud-verde prin care alearga descatusat un superb bidiviu murg.
Luam aminte la concertul maiestru al miilor de broaste ce vestesc iminentul amurg, apoi o luam spre casa.
Oprim pentru a mai nemuri corcodusii in floare, berzele aranjandu-si pijamalele impanate inainte de-noptare, furam o panorama a tot mai indeparatului Fersig…
Ce altceva ar fi putut sa-mi acompanieze mai inspirat si inaltator rememorarea si relatarea tuturor acestor frivolitati si nimicuri decat audierea CD-ului dedicat centenarului lui Herbert von Karajan- Simfonia 5-a in Do minor op. 67 de Ludwig van Beethowen si Simfonia 7-a in La major Op. 92 a aceluiasi titan al muzicii clasice?
Citeste si:
Zone de agrement Maramures
La Fersig, in cautarea cupelor (laleaua pestrita-Frittilaria meleagris)
13 aprilie 2008
Zone de agrement Maramures
Intalnire ratata cu laleaua pestrita de Rodina
27 martie 2008
Zone de agrement din Maramures
Laleaua pestrita, printesa dealurilor din Rodina
6 noiembrie 2007
Sursa: Lucian Petru Goja