Există întrebări pe care administrațiile locale ar prefera, poate, să nu le audă. Există colaborări care, indiferent dacă sunt perfect legale, merită explicate în detaliu. Și există momente în care comunitatea are dreptul să întrebe, fără să fie acuzată că exagerează: care este prețul pe care îl plătim cu toții pentru deciziile luate de alții? La Târgu Lăpuș, o astfel de întrebare se impune.
Potrivit informațiilor privind contractele din ultimele luni, o societate comercială a încheiat contracte în valoare totală de peste 350.000 de euro cu Primăria orașului Târgu Lăpuș și cu alte entități aflate în subordinea sau administrarea Consiliului Local Târgu Lăpuș. În același timp, aceeași societate este asociată cu un subiect extrem de sensibil pentru comunitate: acceptarea depozitării sau îngropării unor deșeuri provenite de la IGO în incinta propriului amplasament.
Peste 350.000 de euro. O comunitate. Un subiect de mediu tratat cu indiferență. Și întrebări la care cineva trebuie să răspundă.
Cât valorează tăcerea?
Să fie limpede: valoarea contractelor nu demonstrează, prin ea însăși, existența unei înțelegeri nelegale și nici nu dovedește că ar exista o legătură între atribuirea banilor publici și acceptarea depozitării deșeurilor. Însă când analizăm graficul sumelor care au intrat în societatea în 2026, deși nu e gata anul, apare un mare dezechilibru. 350.000 euro în 2026, față de sub 100.000 în 2025.
Dar tocmai de aceea trebuie văzute documentele, cronologia deciziilor și condițiile în care au fost încheiate contractele. Cine le-a atribuit? Prin ce proceduri? Pentru ce servicii sau lucrări? La ce prețuri? Au fost respectate toate cerințele legale? Și, mai ales, ce știau autoritățile despre situația de mediu asociată amplasamentului? Garda de mediu nu există! Ne-a demonstrat atunci când inspectoarea a urcat în mașina primarului Herman.
Acestea nu sunt întrebări incomode inventate pentru scandal. Sunt întrebări legitime despre folosirea banilor publici și despre responsabilitatea față de comunitate.
Titlul acestui editorial vorbește despre „prețul tăcerii”, poate nu ar mai trebui să tăcem când ne sunt otrăvite fântânile, omorâte animalele și distrus viitorul copiilor noștri.
Pentru că banii se pot număra. Contractele se pot verifica. Facturile se pot publica. Dar cum cuantificăm riscul pe care îl poate suporta o comunitate atunci când deșeurile ajung acolo unde nu ar trebui să ajungă? Mediul nu poate fi apărat prin zvonuri. Dar nici nu poate fi protejat prin tăcere.
Să fiu bine înțeles: sunt adeptul atribuirii contractelor către firme locale. Avem nevoie de angajatori și de locuri de muncă, pentru că principala problemă a lăpușenilor nu este cui îi dă Primăria Târgu Lăpuș contractele, ci faptul că economia locală este la pământ, iar oamenii pleacă în străinătate pentru a pune o pâine pe masa copiilor, cei care reprezintă viitorul acestei zone.
Dar dezvoltarea economică nu trebuie să vină cu prețul sănătății oamenilor și al mediului. Contractele către firmele locale sunt binevenite, dar transparența și responsabilitatea nu sunt negociabile. Nu putem îngropa, odată cu deșeurile, și întrebările incomode. Lăpușenii au nevoie de locuri de muncă, dar și de răspunsuri clare despre cum sunt cheltuiți banii lor și ce riscuri există pentru mediul în care trăiesc.
Așadar, care este prețul?
Cât valorează contractele? Cât valorează un loc de muncă? Cât valorează un risc de mediu? Și nu în ultimul rând, cum funcționează parandărătul lăpușean?
Investigația cu transportului deșeurilor de la IGO și îngroparea lor la sediul societății pe:
Andrei BUDA
– Servicii de creare site web
