Prezentarea copilului la medic nu are loc de la primele semne de boala, unii parinti preferand sa aplice mai intai „leacuri babesti”, iar 83% dintre cei care au ajuns la un consult au apelat serviciul 112, rezulta dintr-un studiu prezentat, joi, de Unicef.
Studiul „Cunostintele, atitudinile si practicile familiilor si persoanelor care ingrijesc copii cu varsta intre 0-6 ani” arata ca nivelul de cunostinte ale parintilor cu privire la etapele de dezvoltare fizica si psihologica a copilului este in general scazut. Parintii apreciaza starea copilului prin raportare la alti copii de varsta asemanatoare, iar parerea medicului reprezinta doar pentru 8,2% dintre parinti un element important in evaluarea starii de dezvoltare fizica a copilului.
Cu toate acestea, in opinia parintilor, copiii sunt considerati in general sanatosi, iar aceasta afirmatie se bazeaza pe frecventa scazuta a imbolnavirilor din ultimul an.
„Prezentarea copilului la medic nu are loc de la primele semne de boala, ci uneori parintii aplica «leacuri babesti» sau tratamente alopate si antibiotice, fara consultarea unui specialist. De exemplu, in cadrul prezentului studiu, parintii declara ca nu duc copiii la medic de la primele semne de boala in procent de: 19,2% in caz de febra, 28% in caz de tuse, 32,6% in caz de diaree si 14,2% in caz de traumatisme/accidente. Riscurile la care copiii sunt expusi sunt foarte ridicate prin neacordarea atentiei cuvenite simptomelor cum ar fi tuse si febra, prin administrarea unor tratamente pe baza experientei anterioare, a discutiilor cu vecini si prieteni sau pe baza altor recomandarilor, fara consultarea medicului”, se arata in studiu.
Dintre persoanele care au apelat la un consult medical, 83% au apelat serviciul special de urgente 112. De altfel, persoanele care traiesc in mediul rural si cu un nivel de educatie mai scazut sunt mai degraba cele care apeleaza serviciile speciale de urgenta.
„Sarcina de a duce copilul la medic este preponderent asociata mamei, tinand cont de faptul ca in 71,8% dintre cazuri mamele sunt cele care insotesc copilul la medic, in timp ce doar 3,1% dintre tati preiau aceasta sarcina. Cu toate acestea, faptul ca in 22,3% dintre cazuri ambii parinti insotesc copilul la medic poate sugera ca distributia rolurilor in familie incepe sa descrie impartirea sarcinilor si responsabilitatilor intre parinti”, se mai arata in studiu.
De asemenea, aproape toti participantii la studiu (96,8%), parinti sau persoane de ingrijire, afirma ca au vaccinat copiii, insa studiul nu ofera informatii cu privire la realizarea unei scheme de vaccinare complete.
„Practica de vaccinare a copiilor este mai putin frecventa in randul familiilor de etnie roma. O treime dintre parinti nu cunosc scopul vaccinarii si sunt putini parinti care au cunostintele necesare despre vaccinuri pentru a intelege cum functioneaza si de ce administrarea acestora este importanta pentru copii. Au fost identificati si parinti care considera vaccinurile ineficiente sau periculoase, in special in randul persoanelor din mediul urban si cu un nivel ridicat de educatie”, se mai arata in documentul citat.
In ceea ce priveste copiii cu dizabilitati, dintre cei 5,6% parinti care au afirmat ca au astfel de copii, doar jumatate (2,6%) au obtinut o incadrare in grad de handicap, desi o intarziere sau o lipsa a diagnosticarii produce efecte negative asupra dezvoltarii copiilor. Initiatorii studiului au mai remarcat ca interactiunile dintre copii in cadrul jocului sunt inca, intr-o masura destul de ridicata, stabilite de parinti, care considera ca este mai bine ca ei sa decida in locul copiilor.
„A fost observata segregarea pe criterii etnice a interactiunilor pe care copiii le au, practicile discriminatorii devenind mai frecvente odata cu cresterea nivelului de educatie a parintilor, acestia considerand inoportune interactiunile copiilor lor cu copii de alta etnie. Prin urmare, nivelul ridicat de educatie nu este neaparat un indicator pentru acceptarea diversitatii si evitarea discriminarii”, spun specialistii.
Studiul a mai aratat ca doar jumatate (50,3%) dintre copiii cu varste intre zero si sase ani cuprinsi in studiu participa la o forma de educatie timpurie, marea majoritate a acestora frecventand gradinita, in timp ce restul sunt inscrisi la crese sau in centre de zi.
„Participarea diferita la educatie prescolara poate fi influentata de diferentele de statut socio-economic, fiind mai mica in cazul familiilor defavorizate si a celor in care nivelul de educatie al parintilor este relativ scazut. Aceasta tendinta poate fi determinata si de alte cauze, precum lipsa infrastructurii, a institutiilor sau a locurilor disponibile in cadrul acestora, sau de perceptia pe care o au parintii despre institutiile anteprescolare. Unii dintre parintii intervievati apreciaza ca educatia timpurie in cadrul institutional ar trebui sa inceapa dupa ce copiii implinesc varsta de doi ani, trimiterea copiilor la cresa fiind considerata nerelevanta pentru dezvoltarea copilului”, se mai arata in documentul citat.
O alta situatie ingrijoratoare este data de faptul ca 20,3% dintre parinti lasa copiii nesupravegheati zilnic pentru o jumatate de ora, 9,5% ii lasa singuri pana la o ora, in timp ce 5,1% si 1,8% ii lasa pe copii intre o ora si trei ore, respectiv peste trei ore singuri. Studiul a fost facut pe un esantion format din 1.420 de parinti si persoane care se ocupa de ingrijirea copiilor, care aveau la momentul culegerii datelor cel putin un copil cu varste intre zero si sase ani.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web