Binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu al Ţării Româneşti s-a născut în 1654 din părinţi de seamă, după tată fiind din neamul voievodului Matei Basarab, iar după mamă, fiind nepot al voievodului Şerban Cantacuzino.
Voievodul Constantin Brâncoveanu a ctitorit Mănăstirea Hurezi, unde şi-a pregătit şi loc de odihnă şi i-a ajutat pe creştinii aflaţi în suferinţe pe meleagurile siriene, caucaziene şi arabe.
În 1714, în săptămâna Sfintelor Pătimiri, sultanul Ahmed al 3-lea l-a luat prizonier împreună cu cei patru fii ai săi şi l-a adus la Înalta Poartă. Mărturisind cu mult curaj pe Hristos-Domnul, în ziua Adormirii Maicii Domnului, când împlinea 60 de ani, voievodul Constantin a primit sfârşitul mucenicesc prin sabie, împreună cu fiii săi şi cu sfetnicul Ianache.
Trupurile martirizate au fost apoi aruncate de necredincioși în mare, de unde au fost culese de creștini milostivi, care le-au îngropat în taină și cu evlavie nu departe de Constantinopol, în insula Halchi, în biserica mânastirii Maicii Domnului.
Iată cum descrie Gheorghe Șincai în Cronica românilor martiriul dreptcredinciosului voievod:
„Odată cu Brâncoveanul au pierit cei patru feciori ai lui, cărora el le-a grăit astfel în ora morții: „Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele! Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta…”.
Sfintele sale moaşte se află la Biserica „Sfântul Gheorghe”- Nou din Bucureşti. Moaştele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu au fost purtate în data de 21 mai 2014, într-o procesiune istorică de la Catedrala Patriarhală până la Biserica „Sfântul Gheorghe”- Nou. La eveniment a participat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sute de preoţi şi diaconi, monahi şi monahii, precum şi mulţime mare de credincioşi.
Viața creștină exemplară a Sfântului Brâncoveanu, așezată în slujba neamului românesc nu putea fi încununată decât de un sfârșit de excepție, de o moarte creștină exemplară, așa cum spunea și marele istoric Nicolae Iorga. Deși nu poate fi comparat Brâncoveanu cu Iisus Hristos decât păstrând proporțiile, se poate spune că așa cum Iisus a fost vândut de un apropiat de-al Său, tot la fel s-a întâmplat și în cazul domnitorului muntean, care a fost vândut turcilor de către rudele și sfetnicii săi apropiați.
Constantin Brâncoveanu a fost unul dintre cei mai mari ctitori de biserici și mănăstiri din țările române.
Tropar, glasul al 3-lea:
„Cel ce pentru dreapta credință și pentru neam te-ai învrednicit a suferi moarte de martir, împreună cu fiii tăi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei și cu sfetnicul Ianache, dreptcredinciosule voievod Constantine, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”.
– Servicii de creare site web
