Sfânta Mare Muceniță Anastasia este sărbătorită în calendarul creștin ortodox pe data de pe 22 decembrie. Ea a viețuit în vremea împăraților Deciu (250-253) și Valerian (253-260). Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, și al unei creștine cu numele Fausta.
După moartea mamei ei, Sfânta Mare Muceniță Anastasia a fost căsătorită de tatăl ei cu un tânăr elin de neam bun pe nume Publie, dar care era păgân de credință.
După ce soțul ei moare înecat, din cauza unei furtuni pe mare, își împarte averea săracilor și își dedică întreaga viață slujirii celor bolnavi.
Ajunge ca prin puterea rugăciunii sa-i tămăduiască și pe cei otrăviți. Avea și cunoștințe medicale și cu ajutorul lor și ale rugăciunilor, tămăduia rănile celor torturați pentru credința în Hristos.
Deși avea cetățenie romană și ar fi trebuit să fie omorâtă prin decapitare, din cauza persecuțiilor, executarea ei s-a făcut prin ardere. A fost îngropată de Apolinaria în gradina casei sale. După sfârșitul persecuțiilor aduse de Dioclețian, creștinii au ridicat pe locul mormântului ei o biserică.
Tropar, glasul al patrulea:
„Mielușeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre”.
– Servicii de creare site web
