Pomenirea Sfântului Cuvios Alipie Stâlpnicul

Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul din cetatea Adrianopole a Paflagoniei a trăit în zilele împăratului Heraclie (610-641).
Din tinereţe a fost râvnitor, fiind hirotonit diacon. Dorind să vieţuiască în linişte şi singurătate, s-a urcat pe un stâlp, aproape de Adrianopol, pe care s-a nevoit 53 de ani.
Simțind chemarea să viețuiască în liniște și în singurătate, acesta a fugit din nou în pustie, și a căutat un loc în care să petreacă astfel. Nu departe de Adrianopole, s-a suit pe un stâlp, dorind ca toate să le aibă, din râvnă pentru Dumnezeu: iarna și zăduful, ploaia și zăpada, grindina și gerul fără niciun acoperiș, simțind o puternică dorință să se asemene cu Sfântul Simeon Stâlpnicul. S-a făcut astfel, singur și de bună voie, mucenic cincizeci și trei de ani, pătimind pe stâlp cum ar fi fost răstignit pe cruce.
La el venea multă lume pentru a primi sfaturi şi tămăduiri de boli. A adormit în Domnul la vârsta de 100 de ani, ultimii 13 ani suferind din cauza unei răni la picior.
Trupul sfântului a fost înmormântat în biserica pe care a ctitorit-o în cinstea Sfintei Mucenițe Eufemia. Moaștele Sfântului Cuvios Alipie au izvorât nenumărate vindecări celor care au venit și i s-au închinat cu smerenie și credință.
Astăzi pomenim şi pe Sfântul Cuvios Nicon, care se trăgea din ţara Armeniei şi a trăit în zilele împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), fiind fiu de mare dregător. A intrat în mănăstire, iar pentru că tatăl său îl căuta, a plecat să pro­povăduiască în tot Răsăritul, zicând: „Pocăiţi-vă!“. A ajuns prin Creta, Peloponez şi chiar şi în Lacedemonia, unde a ridicat o biserică. De aici a şi plecat în pace la Domnul.
Tot astăzi pomenim şi pe Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul, care a trăit în secolele VII-VIII în provincia Paflagonia din Asia Mică (Turcia). Ca monah a dus o viaţă aspră în sihăstrie, primind darul tămăduirii. Vindeca îndeosebi copiii, pentru că îi iubea foarte mult. A plecat la Domnul la adânci bătrâneţi.