Pentru prima dată în peste 20 de ani, cineva a încercat să preia controlul unui avion care se îndrepta spre Israel.
În mod miraculos, atacatorul, un pilot din Oman, a fost imobilizat înainte de a-și putea duce la bun sfârșit misiunea.
Întreaga regiune a rămas cu sufletul la gură, în timp ce zborul Flydubai de dimineață, de la Dubai la Tel Aviv, a transmis un semnal de urgență, a activat codul de deturnare și părea să devieze de la curs de zbor deasupra spațiului aerian saudit. Regiunea a respirat apoi cu ușurare, aproape cu un zâmbet, când primele rapoarte sugerau o altercație între cei doi piloți. Același zâmbet a dispărut rapid, pe măsură ce evaluările de securitate și mărturiile pasagerilor au dezvăluit că copilotul l-a înjunghiat în mod repetat pe comandant. Teroristul a preluat apoi controlul aeronavei și a îndreptat-o spre sol, pierzând aproape 6.000 de metri în doar puțin peste un minut, până când mai mulți membri ai echipajului și pasageri au reușit să intre în cabina de pilot și l-au imobilizat. Mulți au fost răniți în acest proces. Avionul a efectuat o aterizare de urgență în Tabuk, în nord-vestul Arabiei Saudite, unde pasagerii așteaptă acum ca Israelul să-i aducă acasă.
Motivul specific și afilierile atacatorului rămân neconfirmate, dar Israelul tratează incidentul ca pe un act de terorism.
Între 1968 și 1976, grupări palestiniene au încercat sau au comis 16 de deturnări, și aproximativ tot atâtea atacuri asupra altor ținte din aviație, vizând birourile El Al și pasagerii din aeroporturile din Atena, Bruxelles, Istanbul și Roma. Un avion El Al, cu drapelul israelian, reprezenta un simbol național incontestabil. Imaginea definitorie a acelei epoci era un avion izolat, parcat pe un aeroport străin, cu jaluzelele trase, înconjurat de polițiști și soldați, în timp ce negocierile cu ostaticii se prelungeau timp de zile. Scopul era de a izola Israelul, de a ajunge la un public global și de a induce frică în rândul israelienilor, și a reușit pe toate cele trei planuri.
Cea mai dramatică deturnare a acelei epoci, și, în esență, ultima îndreptată împotriva Israelului, a avut loc în 1976. Teroriști palestinieni și germani au preluat controlul unui zbor Air France de la Tel Aviv și l-au aterizat în Entebbe, sub protecția dictatorului ugandez Idi Amin. Operațiunea de salvare eroică care a urmat a fost adaptată în mai multe filme și a devenit un moment canonic în cultura israeliană. În termeni practici, a oferit Occidentului o alternativă la capitulare, pe care o practica cu rușine de ani de zile, iar amenințarea credibilă a unei salvări a făcut ca deturnarea să fie o miză mult mai puțin atractivă.
Dar cel mai important factor în încheierea acestei perioade a fost, de asemenea, cel mai banal. După masacrul din 1972 de la Aeroportul Lod, în care au fost uciși 26 de oameni, Shin Bet a transformat aeroportul internațional al Israelului într-o fortăreață, cu detectoare de metale, aparate cu raze X, camere de supraveghere, o cameră de presiune pentru bagajele de cală, un punct de control pentru vehicule la intrare și paznici înarmați. Standardele israeliene au devenit curând norma globală, iar teroriștii au ajuns să realizeze că riscul implicat în deturnarea avioanelor era mai mare decât șansele de succes. Cel puțin în ceea ce privește Israelul, au renunțat complet la această metodă.
Dar nu pumnul răzbunător al Forțelor Aeriene Israeliane, nici o salvare eroică a forțelor speciale, au dejucat amenințarea de astăzi. A fost curajul israelienilor de zi cu zi. A existat o posibilitate foarte reală și tragică că astăzi aș fi scris un articol complet diferit. Cu comandantul abia agățându-se de viață, cu un sistem de direcție avariat și o aripă deteriorată, doar datorită curajului unui număr mic de pasageri și membri ai echipajului au fost salvate aproape 180 de vieți. Astăzi, în a cincea zi a Sukkot, vom recita cuvintele Hallel cu o fervoare sporită: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul; să ne bucurăm și să ne veselim în ea.”
– Servicii de creare site web
