Papa Leon al XIV-lea, cel de-al 267-lea succesor al sfântului Petru, a dorit să se îngenuncheze în rugăciune la mormântul apostolului neamurilor, pe care Dumnezeu l-a chemat la o nouă existență „în timp ce era încă departe de evanghelie și persecuta Biserica”, amintind că, la rădăcina oricărei vocații se află Dumnezeu, milostivirea și bunătatea sa, generoasă ca cea a unei mame.
În alocuțiune, papa Leon al XIV-lea s-a referit și la sfântul Augustin, și el un convertit care, vorbind despre aceeași experiență, spune că dacă nu am fi avut mai întâi experiența iubirii lui Dumnezeu nici noi nu am putea fi în măsură să iubim (Predica 34,2)
Succesiv, pontiful s-a oprit asupra ascultării credinței, despre care sfântul Paul vorbește în capitolul întâi al Scrisorii către Romani, în care împărtășește experiența convertirii pe drumul Damascului, evidențiind însă că nu a fost lipsit de libertate și că Dumnezeu „i-a lăsat posibilitatea unei alegeri, a unei ascultări, rod al efortului, al luptelor interioare și exterioare, pe care a acceptat să le înfrunte” (cf Fapte 9, 1-30).
„Mântuirea nu vine prin magie, ci printr-un mister al harului și al credinței, al iubirii lui Dumnezeu care a precedat iubirea noastră, al aderării încrezătoare și libere a omului”, a mai spus papa Leon al XIV-lea, inspirându-se din Scrisoarea a Doua a Sfântului Apostol Paul către Timotei (2 Tim 1,12).
La finalul reflecției, papa Leon al XIV-lea a precizat că bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor a fost încredințată, de secole, unei comunități benedictine, spunând: „De aceea, cum să nu ne amintim, vorbind despre iubire ca izvor și forță motrice a vestirii Evangheliei, apelurile insistente ale sfântului Benedict, în Regula sa, apelurile la caritate fraternă în mănăstire și la ospitalitate față de toți (Regula, capitolele LIII; LXIII)? ”
„Însă” – a continuat – „aș dori să închei reamintind cuvintele pe care, la distanță de peste o mie de ani, un alt Benedict, papa Benedict al XVI-lea, le-a adresat tinerilor: ‘Dragi prieteni’, a spus el, ‘Dumnezeu ne iubește. Acesta este marele adevăr al vieții noastre și care dă sens la toate celelalte […]. La originea existenței noastre există un proiect al iubirii lui Dumnezeu„, iar credința ne determină să ne deschidem inimile acestui mister al iubirii și să trăim ca persoane care se recunosc iubite de Dumnezeu’ )Omilia la Veghea de rugăciune cu tinerii, Madrid, 20 august 2011). Iată rădăcina, simplă și unică, a oricărei misiuni, inclusiv a mea, ca succesor al lui Petru și moștenitor al zelului apostolic al lui Paul. Fie ca Domnul să-mi dea harul de a răspunde cu fidelitate chemării sale.”
După alocuțiune, în cadrul aceleiași celebrări, papa a îngenuncheat și s-a rugat și în fața relicvei lanțului cu care Apostolul neamurilor a fost legat de soldatul care-l păzea, când a fost luat prizonier la Roma (cf. Fapte 28, 16), relicvă păstrată în bazilica papală San Paolo Fuori le Mura Când a ajuns la Roma, Paul a locuit într-o casă închiriată și a rămas acolo, în arest la domiciliu, timp de doi ani, primindu-i pe toți cei care veneau la el (cf. Fapte 28, 30).
– Servicii de creare site web
