Papa Francisc, un suveran pontif al premierelor

Papa Francisc, născut la Buenos Aires, în Argentina, la 17 decembrie 1936, ca Jorge Mario Bergoglio, este primul papă iezuit, primul papă din America, primul papă din emisfera sudică şi primul papă născut sau crescut în afara Europei de la papa sirian Grigore al III-lea în secolul al VIII-lea.

Papa Francisc a inaugurat o nouă eră de conducere a Bisericii Romano-Catolice atunci când a fost ales papă, în 2013. Fiind primul papă din emisfera vestică, primul din America de Sud şi primul din ordinul iezuit, Papa Francisc a adus multe reforme în biserică, dar a avut reputaţia unei personalităţi marcate de modestie şi apropiere faţpă de oameni.

Printre realizările sale semnificative se numără enciclica papală Laudato si („Slavă ţie”, 2015), care a abordat criza climatică şi a susţinut buna gestionare a mediului, eforturile sale de a promova unitatea între catolici, non-catolici şi necreştini şi scuzele sale istorice faţă de cei care au suportat abuzuri sexuale comise de clerici.

Până să fie ales papă, la 76 de ani, arhiepiscopul iezuit de Buenos Aires era o figură proeminentă pe întreg continentul, dar rămăsese totuşi un simplu pastor profund iubit de dioceza sa, prin care a călătorit foarte mult cu metroul şi cu autobuzul în cei 15 ani de episcopat. „Poporul meu este sărac şi eu sunt unul dintre ei”, a spus el de mai multe ori, explicându-şi decizia de a locui într-un apartament şi de a-şi găti singur cina.

PRIMII ANI AI CARIEREI

Bergoglio a fost fiul unor imigranţi italieni în Argentina.Tatăl său, Mario, era contabil angajat la căile ferate, iar mama sa, Regina Sivori, era o soţie dedicată cu devotament creşterii celor cinci copii ai lor.

După ce a făcut un liceu pentru a deveni tehnician chimist, tânărul Bergoglio a lucrat scurt timp în industria alimentară, dar s-a simţit chemat de Biserică.

Când avea 21 de ani, a suferit o pneumonie severă pentru care a fost nevoie de extirparea unei părţi din plămânul drept.

A intrat în noviciatul iezuit în 1958 şi apoi s-a orientat către mediul academic, studiind ştiinţele umaniste în Santiago, Chile, şi obţinând o licenţă în filosofie în provincia Buenos Aires. După absolvire, a predat literatură şi psihologie la liceu, urmând în acelaşi timp studii de teologie.

A fost hirotonit preot în 1969, a depus jurămintele finale în ordinul iezuit în 1973 şi, ulterior, a fost superior al provinciei iezuite din Argentina (1973-79).

Mandatul lui Bergoglio în fruntea iezuiţilor din ţară a coincis cu lovitura de stat militară din Argentina (1976), condusă de generalul de corp de armată Jorge Rafael Videla. În timpul Războiului Murdar care a urmat (1976-83), o campanie a dictaturii militare împotriva stângii şi a altor persoane considerate subversive, între 10.000 şi 30.000 de persoane au fost date „dispărute” (răpite, torturate şi, de obicei, ucise de către armată şi poliţie).

Ulterior, Bergoglio a afirmat că a ascuns mai multe persoane de autorităţi, ajutându-le chiar pe unele dintre ele să fugă din ţară.

CONTROVERSA DIN TIMPUL DICTATURII MILITARE

În 1976, doi preoţi iezuiţi care lucrau în cartierele sărace au fost daţi dispăruţi; au fost găsiţi în viaţă, dar drogaţi, pe un câmp, cinci luni mai târziu. La ani de zile după Războiul murdar, rolul lui Bergoglio în răpirea şi eliberarea preoţilor a generat controverse.

Unii critici i-au reproşat lui Bergoglio că nu i-a protejat pe preoţi şi chiar l-au acuzat că i-a predat pe bărbaţi regimului.

Alţii au acceptat afirmaţia lui Bergoglio că a intervenit pe ascuns pe lângă regim pentru a asigura eliberarea lor în cele din urmă. Un proces împotriva lui Bergoglio, care îl acuza de complicitate în dispariţia preoţilor, a fost în cele din urmă respins.

CARDINAL RENUMIT PENTRU MODESTIE

În anii 1980, Bergoglio a fost profesor şi rector de seminar teologic şi a urmat studii postuniversitare de teologie în Germania.

În 1992, a fost numit episcop auxiliar de Buenos Aires.

A fost numit arhiepiscop de Buenos Aires (funcţie pe care a deţinut-o până la alegerea sa la papalitate) în 1998 şi a fost consacrat cardinal în 2001.

În timpul crizei economice din Argentina, care a început la sfârşitul anilor 1990 şi care a culminat în 2002 cu devalorizarea rapidă a monedei ţării, Bergoglio a dobândit o reputaţie publică de modestie, locuind într-un apartament simplu din centrul oraşului mai degrabă decât în reşedinţa arhiepiscopală şi călătorind cu mijloacele de transport în comun sau pe jos mai degrabă decât într-o limuzină cu şofer.