oi, 6 aprilie 2023, Sfântul Părinte Francisc a mers la Institutul Penal pentru Minori „Casal del Marmo” pentru a celebra Sfânta Liturghie „in Coena Domini” cu persoanele deţinute acolo. La sosirea sa, papa s-a îndreptat spre capela unde a celebrat Liturghia, concelebrată cu maestrul celebrărilor liturgice pontificale şi responsabilul Capelei Muzicale Pontificale, Mons. Diego Giovanni Ravelli. Împreună cu tinerii deţinuţi, erau prezenţi o reprezentanţă a agenţilor şi personalului Penitenciarului. După proclamarea Sfintei Evanghelii, Sfântul Părinte a rostit liber omilia. Apoi, cum este obicei, Papa Francisc a repetat gestul lui Isus din timpul Ultimei Cine, când Domnul a spălat picioarele discipolilor săi ca semn de iubire dus până la slujire şi la umilire, faţă de 12 deţinuţi, tineri şi tinere de naţionalitate diferită. La încheierea Liturghiei, directoarea închisorii, dr. Maria Teresa Iuliani, a adresat câteva cuvinte de mulţumire Sfântului Părinte. Înainte de a părăsi institutul, papa a binecuvântat emblema inaugurală a capelei, dedicată Fericitului Pino Puglisi. După aceea, salutând câţiva deţinuţi, Papa Francisc a primit în dar o cruce realizată de tinerii care urmează cursul de tâmplărie, câţiva biscuiţi şi un pachet de paste, ambele realizate în patiseria demarată recent în cadrul închisorii. Tinerilor deţinuţi, directoarei şi personalului papa le-a dăruit câteva rozarii şi ouă de ciocolată. Publicăm în continuare omilia rostită de Sfântul Părinte:
* * *
Atrage atenţia cum Isus, chiar în ziua înainte de a fi răstignit, face acest gest. A spăla picioarele era obicei în acel timp pentru că străzile erau pline de praf, oamenii veneau de afară şi intrând în casă, înainte de ospăţ, a reuniunii, îşi spălau picioarele. Dar cine spăla picioarele? Sclavii, pentru că era o muncă de sclav. Să ne imaginăm noi cum au rămas uluiţi discipolii când au văzut că Isus începe să facă acest gest al unui sclav. Dar el face asta pentru a-i face să înţeleagă mesajul zilei următoare când avea să moară ca un sclav, pentru a plăti datoria noastră a tuturor. Dacă noi am asculta aceste lucruri ale lui Isus, viaţa ar fi aşa de frumoasă pentru că ne-am grăbi să ne ajutăm unul pe altul, în loc să ne înşelăm unul pe altul, să profităm unul de altul, aşa cum ne învaţă cei şmecheri. Este atât de frumos să ne ajutăm unul pe altul, să dăm o mână de ajutor: sunt gesturi umane, universale, dar care se nasc dintr-o inimă nobilă. Şi astăzi Isus cu această celebrare vrea să ne înveţe asta: nobleţea inimii. Fiecare dintre noi poate să spună: „Dar dacă papa ar şti lucrurile pe care eu le am înăuntru…”. Dar Isus le ştie şi ne iubeşte aşa cum suntem şi ne spală picioarele tuturor. Isus nu se înspăimântă niciodată de slăbiciunile noastre, nu se înspăimântă niciodată pentru că el deja a plătit, vrea doar să ne însoţească, vrea să ne ia de mână pentru ca viaţa să nu fie atât de dură pentru noi. Eu voi face acelaşi gest de a spăla picioarele, dar nu este un lucru folcloric, nu. Să ne gândim că este un gest care anunţă cum trebuie să fim noi, unul cu celălalt. În societate vedem câţi oameni profită de alţii, câţi oameni sunt la colţ şi nu reuşesc să iasă. Câte nedreptăţi, câţi oameni fără loc de muncă, câţi oameni care muncesc şi sunt plătiţi pe jumătate, câţi oameni care nu au bani pentru a cumpăra medicamentele, câte familii distruse, atâtea lucruri urâte… Şi niciunul dintre noi nu poate să spună: „Eu, mulţumire fie lui Dumnezeu, nu sunt aşa, ştii” – „Dacă eu nu sunt aşa este prin harul lui Dumnezeu!”; fiecare dintre noi poate să alunece, fiecare dintre noi. Şi această conştiinţă, această certitudine că fiecare dintre noi poate să alunece este ceea ce ne dă demnitatea – ascultaţi cuvântul: „demnitatea” – de a fi păcătoşi. Şi Isus ne vrea aşa şi pentru aceasta a voit să spele picioarele şi să spună: „Eu am venit pentru a vă mântui pe voi, pentru a vă sluji pe voi”. Acum eu voi face acelaşi lucru ca amintire a acestui lucru pe care Isus ni l-a învăţat: să ne ajutăm unii pe alţii. Şi astfel viaţa este mai frumoasă şi se poate merge înainte aşa. În timpul spălării picioarelor – sper să mă descurc pentru că nu pot să merg bine – dar în timpul spălării picioarelor voi gândiţi-vă: „Isus mi-a spălat picioarele, Isus m-a mântuit, şi am această dificultate acum”. Dar va trece, Domnul este mereu alături de tine, niciodată nu abandonează, niciodată. Gândiţi-vă la asta.
– Servicii de creare site web
