Cu o cateheză liturgică despre patima, moartea și învierea lui Isus, papa Francisc a continuat astăzi seria audiențelor generale de miercuri. În Săptămâna Sfântă, pontiful a făcut o lectură spirituală a misterelor care formează nucleul incandescent al Bisericii și al vieții creștine. ”În multe situații de suferință, sărăcie, calamități sau conflicte”, a subliniat papa referindu-se la actualul context al pandemiei, ”Crucea lui Cristos este ca un far care arată portul pentru navele ce se află încă în largul unei mări în furtună”.
”De când Isus a luat asupra sa rănile umanității și moartea însăși, iubirea lui Dumnezeu a irigat pustiurile noastre și a iluminat întunericul nostru”: a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, 31 martie 2021, desfășurată în biblioteca Palatului Apostolic.
Pontiful a făcut, practic, o lectură spirituală a liturgiei din triduum-ul pascal, prezentând celebrările din zilele de joi, vineri, sâmbătă și duminică ale Săptămânii Sfinte. Sunt ”zilele centrale ale anului liturgic”.
În seara Joii Sfinte, intrând în triduum-ul pascal, ”vom retrăi, la Sfânta Liturghie a Cinei Domnului, ceea ce s-a întâmplat la Ultima Cină”. ”Este seara în care Cristos a lăsat discipolilor săi testamentul iubirii sale în Euharistie, nu ca amintire, ci ca memorial, ca prezență perenă a sa”. Este și seara în care El, spălându-le picioarele, cere discipolilor să se iubească și să se slujească unii pe alții”.
Vinerea Sfântă, zi de pocăință, post și rugăciune, prin lectura Sfintelor Scripturi și rugăciunea liturgică, ne adună, într-un anumit fel, pe Calvar pentru a comemora patima și moartea mântuitoare a lui Isus Cristos. ”În fața imaginii lui Dumnezeu răstignit”, a spus papa la cateheză, ”vom purta în rugăciune pe numeroșii, prea mulții răstigniți de astăzi, care numai de la El pot primi întărire și sens pentru suferința lor”.
Papa Francisc: «De când Isus a luat asupra sa rănile umanității și moartea însăși, iubirea lui Dumnezeu a irigat pustiurile noastre și a iluminat întunericul nostru. În timpul slujirii sale, Fiul lui Dumnezeu a împărțit cu mâinile pline viață, vindecând, iertând, înviind din morți… Acum, în ceasul suprem al Jertfei de pe cruce, duce la împlinire lucrarea primită de la Tatăl: intră în abisul suferinței ca să o răscumpere și să o transforme. Numai iubirea lui Dumnezeu poate să facă aceasta. Prin rănile lui noi am fost vindecați (cf. 1 Petru 2,24), prin moartea lui noi am fost născuți din nou. Datorită Lui, părăsit pe cruce, nimeni nu va mai fi singur în întunericul morții».
Sâmbăta Sfântă este ”ziua tăcerii, trăită în lacrimi și în dezorientarea primilor discipoli, tulburați de moartea rușinoasă a lui Isus. În timp ce Cuvântul tace, în timp ce Viața este în mormânt, cei care au sperat în El sunt puși la grea încercare, se simt orfani, poate chiar orfani de Dumnezeu”. Nu la fel este pentru Fecioara Maria: ”această sâmbătă este și ziua Mariei. Și ea o trăiește în plâns, dar inima ei este plină de credință, plină de speranță, plină de iubire. (…) Mărturia și mijlocirea ei ne susțin atunci când povara crucii devine prea apăsătoare pentru noi”.
În întunericul care învăluie Sâmbăta Sfântă, a reluat papa, are loc erupția de bucurie și lumină prin riturile Vigiliei pascale. Este ”întâlnirea în credință cu Cristos cel înviat, iar bucuria pascală se va prelungi pentru toate cele cincizeci de zile care urmează”.
Papa Francisc: «Cel care a fost răstignit a înviat! Toate întrebările și îndoielile, ezitările și temerile sunt puse pe fugă de această revelație. Cel înviat ne dă certitudinea că binele triumfă întotdeauna asupra răului, că viața învinge întotdeauna moarte și că sfârșitul nostru nu este o coborâre tot mai în jos, din tristețe în tristețe, ci un urcuș spre înălțimi. Cel înviat este confirmarea că Isus are dreptate în toate: în a ne promite viața dincolo de moarte și iertarea dincolo de păcate».
Desigur, după cum a spus în Duminica Floriilor, este pentru al doilea an la rând când Biserica intră în Săptămâna Sfântă într-un context cu totul nedorit și neașteptat:
Papa Francisc: «Dragi frați și surori, vom trăi și anul acesta celebrările pascale în contextul pandemiei. În multe situații de suferință, mai ales când cei care le îndură sunt persoane, familii și populații deja încercate de sărăcie, calamități sau conflicte, Crucea lui Cristos este ca un far care arată portul pentru navele ce se află încă în largul unei mări în furtună. Este semnul speranței care nu dezamăgește și care ne spune că nicio lacrimă, niciun vaiet nu se pierd în planul de mântuire a lui Dumnezeu. Să-i cerem Domnului să ne dăruiască harul de a-L sluji și de a-L recunoaște, de a nu ne lăsa plătiți ca să-L uităm».
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl nostru” și cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
