Aventura Romaniei la Europene s-a terminat imediat dupa faza grupelor. Am luat doua puncte cu cele mai bune doua echipe din lume in 2006 si am pierdut in fata Olandei, echipa pe care am batut-o o singura data in confruntarile directe. E clar ca nu stim sa castigam, dar oare stim sa pierdem?
Cateodata, ajungem foarte aproape de lingura de smantana, dar arareori am reusit si sa punem mana pe ea. Probabil, asa ne este dat noua, asa ne este lasat de mii de ani. Petre Tutea spunea ca poporul roman este plin de glorie si n-o sa ma apuc eu acum sa-l contrazic. Nici nu merita si, cinstit vorbind, nici nu cred ca as putea. Acum doua-trei saptamani, dupa ce am batut Rusia cu 3-0, aveam ganduri marete la Euro, dar nici atunci nu ne-am aruncat cu capul inainte. Stiam ca Olanda, Italia si Franta nu seamana deloc cu Rusia.
Francezii au fost, fara indoiala, deceptia grupei. Romania, e drept, nici nu se gandea prea mult la calificare, dar Franta era alceva. Vicecampioana mondiala… Cu totul altceva. Iar tirul presei franceze s-a axat foarte mult pe Domenech, antrenorul care a reusit sa scoata cu echipa sa un singur punct, cu Romania. Italienii au fost si ei o macar trei zile cu sula in coaste. Au batut tobele pentru o mobilizare generala, s-au rugat de Van Basten sa nu se ocupe cu smecherii si s-au calificat mai departe. Olanda a fost, de departe cea mai puternica echipa in grupe. Nu sunt convins ca la o noua intalnire Italia – Olanda, posibila in semifinale, batavii s-ar impune la fel de autoritar.
Daca pana ieri mai toata lumea lauda isparava noastra la Euro, cu doua puncte culese Frantei si Italiei, dupa meciul de ieri au inceput pumnii in cap. Oarecum pe buna dreptate. Macar dupa 1-0 pentru Olanda, cand Romania nu mai avea ce pierde. Ori ce mi-e 1-0, ce mi-e 3-0. Tot nu ne calificam. Piturca n-a avut deloc incredere in jucatorii de rezerva (pe care tot el i-a ales), astfel ca am preferat aceeasi atutudine si dupa 1-0. Generatia lui Hagi juca aproape la fel de defensiv, doar ca in fata existau oameni de calitate, care puteau face diferenta. Ori noi, in afara de Mutu (nici el la forma maxima) am fost slabuti de tot pe ofensiva.
Generatia neimplinita a lui Mutu si Chivu putea face mai mult sau putea face mai putin. Ne este greu sa credem ca putem ajunge in randul echipelor mari fara nici un teren pe care sa poata juca Nationala, cu probleme enorme in sectorul juvenil, cu blaturi, cu furturi ale arbitrilor de te doare capul. E greu sa crezi ca te poti bate cu altii care sunt considerati ca formand „lumea buna”. Lumea buna la noi e alta: care arunca laturi in presa, care umbla cu banii prin valize, care umbla la arbitrii, care fac afaceri cu statul pe spinarea noastra. Da, asta e lumea noastra buna, doar de ei citesti cat e ziua de lunga in ziare, pe ei ii vezi la TV toata ziua.
Sursa: Mircea Grumaz
– Servicii de creare site web
