În ultimele zile mi-a apărut de mai multe ori aceeași imagine”Pe 1 octombrie, nu alimentăm la niciun PECO din România!”. Am văzut-o distribuită, apoi redistribuită, iar în scurt timp mesajul a ajuns și subiect de presă în mai multe zone ale țării.
Nu știm câți oameni au distribuit în total imaginea și ar fi incorect să inventăm o cifră. Putem însă observa cât de departe a ajuns. Despre același apel s-a scris în mai multe județe, iar un mesaj pornit și răspândit în mediul online a reușit să treacă, în doar câteva zile, din feed-ul utilizatorilor în presă și în conversația publică. Ca utilizator al rețelelor sociale, înțeleg de ce un asemenea mesaj prinde. Iar ca șofer al unei mașini care trebuie alimentată, înțeleg și mai bine nemulțumirea. Nici mie nu mi-ar conveni să ajung să plătesc 13 sau 15 lei pentru un litru de carburant. Dar sunt și studentă în anul II la Comunicare și Relații Publice, iar facultatea m-a făcut să mă uit puțin diferit la astfel de mesaje. Învățăm despre sursa mesajului, canalul prin care circulă, receptor și despre efectul pe care comunicarea îl poate avea asupra oamenilor. Așa că m-am întors la afiș și mi-au atras atenția două cuvinte: „Se spune…”: „Se spune că prețul carburanților o să treacă de 13-15 lei litrul.”
Numai că undeva, pe traseul informației, scenariul și condițiile s-au pierdut. A rămas cifra. Din „carburanții ar putea ajunge la asemenea valori în anumite condiții” ajungem foarte ușor la mult mai alarmantul: „Se spune că prețul o să ajungă la 15 lei.”Și aici apare problema. Una este un scenariu posibil pentru piața din România și cu totul altceva este să îl prezentăm, printr-o imagine distribuită pe Facebook, ca pe ceva ce urmează aproape sigur să se întâmple.
Apoi intervine internetul.
Vedem imaginea distribuită de un prieten. După câteva ore o întâlnim într-un grup. Mai târziu apare pe altă pagină. La un moment dat avem impresia că, dacă informația este peste tot, trebuie să fie adevărată. Doar că viralitatea sau popularitatea nu este același lucru cu verificarea. O mie de distribuiri nu înseamnă o mie de surse. Pot însemna aceeași informație repetată de o mie de ori. Și poate cea mai interesantă propoziție de pe afiș nici măcar nu este cea despre preț. Este îndemnul de la final: „Distribuiți mesajul cât mai mult.” Mesajul este construit foarte simplu și eficient pentru rețelele sociale. Avem o problemă care ne afectează direct: prețul carburanților. Avem o cifră suficient de mare încât să ne sperie: 13-15 lei. Avem o dată exactă: 1 octombrie. Și avem o soluție pe care oricine o poate înțelege: nu alimentăm.
Numai că una este să distribui un mesaj și alta este să îți schimbi comportamentul din cauza lui.
Asta mi-a atras atenția și când am mers la trei benzinării din Baia Mare. Pe telefon vedeam mesajul „Pe 1 octombrie nu alimentăm”, iar în fața mea vedeam oameni care alimentau. Cele trei opriri nu îmi permit să spun că boicotul a fost un eșec. Pentru asta ar trebui să știm cât carburant s-a vândut pe 1 octombrie și să comparăm datele cu cele dintr-o zi obișnuită. Dar diferența dintre ceea ce vedeam online și ceea ce vedeam în fața mea mi s-a părut interesantă.
Mai este și problema protestului în sine. Dacă eu aleg să nu alimentez pe 1 octombrie, dar pe 2 octombrie merg la aceeași benzinărie și pun în rezervor aceeași cantitate de carburant de care oricum am nevoie, consumul meu nu a dispărut. L-am amânat cu o zi. Gestul poate avea o valoare simbolică și poate exprima o nemulțumire reală, dar asta nu înseamnă automat că va determina scăderea prețurilor. Dar realitatea este certă, prețurile ne afectează pe toți cei care conducem și probabil tocmai pentru că problema este una reală, mesajul a reușit să circule atât de bine.
Nu cred că oamenii care au distribuit imaginea au făcut-o cu intenția de a dezinforma. Cel mai probabil au văzut un mesaj despre o problemă reală, care ne afectează pe mulți, și au considerat că merită dat mai departe. Eu am vrut să văd și ce se întâmplă dincolo de Facebook. La ora 17:15, la prima stație MOL verificată, oamenii alimentau. În jurul orei 20:00, la celelalte două stații, MOL și Petrom, situația era asemănătoare. Asta nu înseamnă că protestul a fost un eșec. Trei benzinării nu pot spune ce s-a întâmplat în tot orașul. Mi s-a părut însă interesantă diferența dintre mesajul foarte prezent în online și ceea ce am văzut eu în teren.
Până la urmă, dincolo de viralizare, distribuiri și întrebarea dacă protestul a avut sau nu efect, rămâne problema de la care a pornit totul: oamenii simt prețul carburantului în propriul buzunar, pentru cine folosește mașina zilnic pentru a ajunge la serviciu, pentru a duce copiii la școală sau pur și simplu pentru că nu are o alternativă, fiecare scumpire contează.
Poate tocmai de aceea mesajul a prins atât de repede. Nu pentru că toți cei care l-au distribuit au verificat cifra de 13-15 lei, ci pentru că în spatele ei au recunoscut o teamă pe care deja o au: cât ne va mai costa să alimentăm?La cele trei benzinării pe care le-am verificat în Baia Mare, oamenii au continuat să alimenteze. Și poate că imaginea aceasta spune și ea ceva. Poți fi nemulțumit de preț, poți fi de acord cu ideea unui protest, dar dacă ai nevoie de mașină a doua zi, la un moment dat tot trebuie să oprești la pompă.
Aici cred că este diferența dintre un mesaj viral și viața de zi cu zi. Pe Facebook este simplu să scriem „astăzi nu alimentăm”. În realitate, pentru mulți oameni carburantul nu este un moft la care pot renunța pentru a transmite un mesaj. Iar nemulțumirea aceasta merită discutată.
Doar că, tocmai pentru că problema este reală și ne afectează direct, informațiile pe care construim protestul ar trebui să fie la fel de reale și de bine verificate.
– Servicii de creare site web
