Politicianul Peter Costea readuce în atenția publică una dintre cele mai controversate politici de imigrație din istoria recentă a Australiei și susține că România ar trebui să urmeze un model în care statul decide în mod strict cine poate intra pe teritoriul său, în ce condiții și pentru cât timp.
Într-o declarație publicată pe rețelele sociale, Costea pornește de la criza navei MV Tampa din august 2001, considerată un moment de cotitură pentru politica australiană privind azilul și migrația clandestină.
În urmă cu 25 de ani, cargoul norvegian MV Tampa a salvat peste 400 de persoane, în principal solicitanți de azil afgani, aflați pe o ambarcațiune în dificultate. După salvare, nava s-a îndreptat spre Insula Christmas, teritoriu australian. Guvernul condus de premierul John Howard a refuzat debarcarea solicitanților de azil și a trimis militari australieni pentru a prelua controlul asupra navei.
Criza a devenit rapid o dispută internațională privind responsabilitatea statelor față de refugiați și dreptul Australiei de a-și controla frontierele. Guvernul Howard a susținut că Australia trebuie să își păstreze controlul asupra procedurilor de imigrație și azil.
Mesajul a devenit unul dintre principalele sloganuri ale campaniei electorale din 2001. „We will decide who comes to this country and the circumstances in which they come” — „Noi vom decide cine vine în această țară și în ce condiții” — a fost formularea folosită de Howard pentru a-și apăra politica de control al frontierelor.
La mai puțin de trei săptămâni după începutul crizei Tampa, atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 au schimbat radical climatul politic internațional. În Australia, problema securității frontierelor și cea a migrației au devenit strâns legate în dezbaterea publică. Howard avea să câștige alegerile federale din noiembrie 2001, iar politica sa de control al sosirilor pe mare a devenit ulterior cunoscută prin sintagma „Pacific Solution”.
Costea consideră că lecția Australiei ar trebui aplicată și în Europa. El critică modelul european de gestionare a migrației și susține că statele europene au acordat prea multă importanță unor principii supranaționale, în detrimentul controlului național asupra frontierelor.
În opinia sa, România ar trebui să adopte o abordare „suveranistă” și să stabilească singură criteriile privind accesul pe teritoriul național.
„România – și doar România – trebuie să decidă cine intră în România, în ce condiții, și în ce condiții stă și cât timp”, susține Costea.
Declarația sa apare într-un moment în care mai multe state europene își înăspresc politicile de migrație. Danemarca, Germania, Austria, Grecia și Țările de Jos au anunțat în septembrie 2026 un plan privind crearea unor „return hubs” în state din afara Uniunii Europene, destinate migranților ale căror cereri de azil au fost respinse. Proiectul ar urma să înceapă să fie implementat din 2027 și reprezintă una dintre cele mai recente încercări europene de a accelera returnarea persoanelor care nu au drept de ședere.
Și Suedia, țară prezentată în declarația lui Costea drept reprezentativă pentru vechiul model nordic, a adoptat în ultimii ani o politică mai restrictivă. Guvernul suedez oferă, din 2026, stimulente financiare pentru unii imigranți non-UE care aleg să părăsească voluntar țara. În același timp, autoritățile au înăsprit legislația privind rezidența și cetățenia.
Subiectul imigrației are o importanță deosebită și în alegerile parlamentare din Suedia care au loc astăzi, 13 septembrie 2026. Politica de reducere a imigrației și combaterea criminalității se află printre principalele teme ale campaniei, iar formațiunea Sweden Democrats are un rol important în tabăra de dreapta.
Astfel, afirmațiile lui Peter Costea se înscriu într-o dezbatere europeană mai largă: până unde poate merge politica națională de control al frontierelor și unde începe responsabilitatea statelor față de solicitanții de azil și refugiați.
– Servicii de creare site web
