Asociația Maramureș Heritage readuce în atenție povești mai puțin cunoscute din istoria Maramureșului, punând în valoare patrimoniul cultural, tradițiile și memoria comunităților care au contribuit de-a lungul timpului la identitatea acestei regiuni. Prin astfel de materiale, asociația urmărește să păstreze vie memoria trecutului și să aducă în fața publicului povești care riscă să fie uitate. În cazul comunității evreiești din Săpânța, informațiile prezentate de Maramureș Heritage reconstruiesc o parte importantă a istoriei localității, de la primele familii evreiești stabilite aici până la dispariția aproape completă a comunității în urma Holocaustului.
Puțini mai știu astăzi că Săpânța, una dintre localitățile emblematice ale Maramureșului, a găzduit timp de secole o comunitate evreiască numeroasă și importantă. Înainte de Holocaust, sute de familii evreiești trăiau aici, iar localitatea era cunoscută în comunitatea evreiască sub numele de „Spinka”. Potrivit informațiilor prezentate de Asociația Maramureș Heritage, primii evrei au ajuns în Săpânța încă în secolul al XVIII-lea. În anul 1728, în localitate trăiau trei familii evreiești, însumând 13 persoane. Comunitatea a crescut rapid în deceniile următoare. În 1840, numărul evreilor ajunsese la 291 de persoane, reprezentând aproape 30% din populația totală a localității. Apogeul demografic a fost atins în 1910, când în Săpânța trăiau 1.134 de evrei. Chiar și în 1941, ultimul recensământ realizat înaintea deportărilor, comunitatea număra 920 de persoane. Evreii din Săpânța erau implicați în viața economică a localității. Mulți erau agricultori, muncitori forestieri sau mici comercianți. Existau însă și persoane înstărite, proprietari de terenuri și păduri sau comercianți implicați în comerțul cu animale, produse agricole și lemn. Viața religioasă a comunității era una importantă. Prima sinagogă din localitate a fost construită la începutul anilor 1800, iar istoria Săpânței avea să fie legată ulterior de una dintre cele mai cunoscute dinastii hasidice.
În 1870, Yosef Meir Weiss s-a stabilit la Săpânța. Acesta avea să devină fondatorul dinastiei hasidice Spinka, una dintre cele mai influente tradiții hasidice, și unul dintre rabinii importanți ai epocii sale. Centrul mișcării hasidice Spinka se află astăzi în Bnei Brak, Israel. Ultimul rabin al comunității evreiești din Săpânța a fost Herman Tzvi Kahan. Și el avea să fie ucis în timpul Holocaustului.
În primăvara anului 1944, existența comunității avea să fie distrusă brutal. La sfârșitul lunii aprilie, autoritățile maghiare au adunat membrii comunității evreiești în Marea Sinagogă din Săpânța. De acolo, oamenii au fost transportați către ghetoul din Teceu Mare, localitate aflată astăzi pe teritoriul Ucrainei. La sfârșitul lunii mai 1944, membrii comunității au fost deportați către Auschwitz-Birkenau, unul dintre principalele centre de exterminare naziste. După război, aproximativ 50 de supraviețuitori s-au întors în Săpânța. Recensământul din 1947 consemna încă 130 de evrei în localitate, însă majoritatea au părăsit satul în anii care au urmat. Rămășițele primului rabin al dinastiei Spinka au fost ulterior transferate în Israel și reînhumate la Petah Tikva.
Astăzi, în Săpânța nu mai trăiește niciun evreu. A rămas însă o istorie care vorbește despre o comunitate ce a făcut parte timp de secole din viața Maramureșului. Povestea comunității evreiești din Săpânța este, în același timp, o poveste despre conviețuire, credință, tradiții și dezvoltarea unei comunități, dar și despre una dintre cele mai tragice perioade din istoria Europei.
În spatele peisajelor și tradițiilor pentru care Săpânța este cunoscută astăzi există și o altă memorie, mai puțin vizibilă: cea a unei comunități evreiești de peste o mie de oameni care a dispărut aproape complet în urma Holocaustului.
– Servicii de creare site web
