Avea doar 23 de ani când a ajuns la Alba Iulia, în decembrie 1918. Venea din Giulești, Maramureș, trecuse deja prin experiența războiului și avea în față o viață care urma să-l ducă din Parlamentul României până în închisorile regimului comunist. Ilie Lazăr a fost unul dintre maramureșenii care nu doar au asistat la istorie, ci au luat parte la ea. Cu toate acestea, numele său este astăzi mult mai puțin cunoscut decât povestea pe care a lăsat-o în urmă.
Când vorbim despre Marea Unire de la 1918, ne gândim de obicei la numele mari rămase în manualele de istorie. Mai rar ne întrebăm cine au fost oamenii care au plecat atunci din satele și orașele Maramureșului spre Alba Iulia. Unul dintre ei a fost Ilie Lazăr.
S-a născut la 12 decembrie 1895, în Giulești, într-o familie românească veche din Maramureș. A învățat la Sighet și Lugoj, apoi a urmat studii juridice la Sighet și Cluj, unde a obținut doctoratul în drept. Tinerețea sa avea însă să fie departe de una obișnuită. Primul Război Mondial l-a dus pe front, unde a fost și rănit, iar anul 1918 l-a găsit într-o Europă care se schimba din temelii. Imperiul Austro-Ungar se destrăma, vechile granițe deveneau incerte, iar comunitățile românești începeau să își organizeze propriile structuri.
În acea perioadă, Ilie Lazăr s-a implicat în evenimentele de la Cernăuți, iar după revenirea în Maramureș a participat la organizarea gărzilor naționale românești. Avea puțin peste 20 de ani, dar ajunsese deja în mijlocul unor evenimente care aveau să schimbe această parte a Europei. Momentul care i-a legat definitiv numele de istoria României a venit la sfârșitul lunii noiembrie. La 27 noiembrie 1918, Ilie Lazăr a fost ales la Giulești pentru a reprezenta Maramureșul la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Avea numai 23 de ani și era cel mai tânăr dintre delegații maramureșeni. Câteva zile mai târziu, la 1 Decembrie, tânărul plecat din Giulești se afla la Alba Iulia, alături de reprezentanții veniți din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.
Privit de astăzi, drumul dintre Giulești și Alba Iulia înseamnă câteva sute de kilometri pe hartă. Pentru un tânăr maramureșean din 1918, însemna însă drumul spre unul dintre momentele care aveau să schimbe istoria României.
Povestea lui Ilie Lazăr nu s-a încheiat odată cu Marea Unire. În perioada interbelică s-a implicat activ în politică, a devenit membru al Partidului Național Țărănesc și unul dintre apropiații lui Iuliu Maniu. A fost ales de trei ori deputat de Maramureș, în 1928, 1932 și 1937. Ajuns în politica de la București, nu a uitat însă regiunea din care plecase. Memorialul Sighet consemnează preocuparea sa pentru problemele economice ale Maramureșului și pentru reducerea izolării zonei.
Destinul său avea să se schimbe dramatic după instaurarea regimului comunist. Foștii lideri ai partidelor democratice deveniseră incomozi pentru noua putere, iar Ilie Lazăr s-a aflat printre cei persecutați. A fost arestat și a trecut prin mai multe închisori comuniste. În total, sursele istorice vorbesc despre aproximativ 17 ani de detenție, înainte de eliberarea sa definitivă în 1964.
Poate că aici se află una dintre cele mai tulburătoare contradicții ale biografiei sale: la 23 de ani fusese la Alba Iulia și participase la unul dintre momentele fondatoare ale României moderne, iar câteva decenii mai târziu ajungea deținut politic în aceeași țară.
Ilie Lazăr a murit la 6 noiembrie 1976, la Cluj. În urma lui au rămas documente, fotografii și mărturii, dar mai ales o viață care pare să cuprindă, în miniatură, o bună parte din istoria zbuciumată a României secolului XX: războiul, Marea Unire, politica interbelică și represiunea comunistă.
Soldat, jurist, delegat la Alba Iulia la numai 23 de ani, deputat de Maramureș și, mai târziu, deținut politic. Toate acestea au făcut parte din viața unui om plecat din Giulești.
Astăzi, numele lui Ilie Lazăr nu este rostit la fel de des precum al altor personalități ale generației sale. Poate tocmai de aceea merită spusă din nou povestea lui. Pentru că istoria Maramureșului nu se găsește doar în clădiri vechi, monumente sau documente păstrate în arhive. Uneori, ea se ascunde în destinul unui om despre care am ajuns să vorbim prea puțin.
Ilie Lazăr este unul dintre acești maramureșeni.
Despre ce maramureșean credeți că ar trebui să scriem în următorul articol?
– Servicii de creare site web
