LECTIA DE GRAMATICA – Despre cacofonie

Asocierile suparatoare de silabe in constructii de tipul “O analiza economica care…”, “Sunt deprimat pentru ca caut”, “A fost desemnat ca candidat”, dar si in “Lucra la laborator la uzina”, “M-a maturizat mai ales munca”… sunt considerate cacofonii. Neologismul “cacofonie” este format din doua cuvinte grecesti “kakos”, care inseamna “rau, urat, prost” si “phone” – sunet. Prin urmare, termenul nu are neaparat legatura cu alaturarile ca/ca/, ca/co sau ca/ce, in categoria cacofoniilor intrand si succesiunile suparatoare de “ma”-uri, “la”-uri, “ti”-uri etc. In lectia de astazi, ne vom opri la cateva exemple de cacofonie si vom incerca sa dam si cateva solutii pentru evitarea acestora in vorbire.

Cele mai frecvente cacofonii sunt, fara indoiala, alaturarile dizgratioase de sunete ca/ca, cu/co, ca/cu, ca/ce. Greselile de acest tip trec, mai nou, aproape neobservate, cu toate ca deturneaza atentia de la subiect, provocand, de cele mai multe ori, hilaritate.

In constructiile “Promoveaza o politica care…”, “Adica care sa mearga ?”, “Nu e inca cazul…”, “A facut ca copiii”, “Consider ca cartea” etc, succesiunea de “ca ca”-uri poate fi usor evitata prin intercalarea unui cuvant adecvat, inlocuirea cu un termen sinonim sau chiar schimbarea enuntului in asa fel incat sa i se pastreze sensul. Un posibil exemplu: “Promoveaza o politica pe care…”, “Asadar, care sa mearga”? “Nu e deocamdata cazul…” “A facut ca acei copii…”,“Consider ca volumul” etc.

De asemenea, alaturarile dizgratioase de “la-uri”, “ma-uri”, “sa-uri” sau “ta-uri” intra in categoria cacofoniilor si sunt la fel de suparatoare pentru auz. In propozitii de genul “Mama mea m-a mascat” sau “La sedinta toti tatii tac”, succesiunea de “ma” si “ta” supara auzul. In aceste cazuri, intercalarile de cuvinte sunt obligatorii.

O solutie aparent salvatoare, pentru unii, de evitare a cacofoniilor, este adaugarea unui fortat  “ca si” sau, mai mult, a unei virgule in vorbire, de tipul “ca, virgula, cazul”. Acestea, pe langa faptul ca par ridicule, atrag si mai mult atentia asupra greselii comise.

Pe de alta parte, lingvistul Gheorghe Pruteanu considera ca nu trebuie sa cadem in capcana “cautarii cu lumanarea” a cacofoniilor. Regretatul om de cultura spunea ca sunt “sacaitori si cei care sar in sus atunci cand aud «ca cineva» sau «ca ceva»” si le considera cacofonii, cand, de fapt, nu sunt. Atunci, conchide cu umor lingvistul, ar trebui sa desfiintam si cuvantul “caciula”, “cacealma”sau “caci”.

In categoria cacofoniilor acceptate intra: “Ion Luca Caragiale”, “biserica catolica” si „banca comerciala”. Potrivit lingvistilor, de asemenea, in denumirile stiintifice, pentru precizie, se accepta cacofoniile, eufonia (sonoritate placuta, armonioasa) fiind mai putin importanta.

LECTIA DE GRAMATICA – Greseli in pronuntarea (scrierea) unor neologisme
Sursa: Monica Pop