Keep Calm and „Există viață și după CORONAVIRUS. Depinde de noi cum va fi!”

Astăzi, o zi simplă de martie, cu soarele pe cer, cu natura care renaște cu păsările care încep să ne încânte, dar și o lume paralizată de ceva ce cunoscătorii îl știu: CORONAVIRUS.

Nu vreau să dau cu panică, dar, oameni buni, țineți cont că azi în Italia au murit 627 de persoane din cauza acestui virus. România e pe plus cu 30 de persoane și un total de 45000 de persoane în izolare, dar tare cred că asta se datorează și faptului că mulți nu își asumă simptomele și nu fac demersul corect pentru a fi testați. Ba mai mult, o altă problemă despre care se vorbește prea puțin, noi nu avem infrastructură medicală necesară pentru a se face atâtea teste câte ar trebui. Ne lăudăm că aducem aparate și cumpărăm teste și atât.

Totuși, la noi e bine, viața continuă în normalitate. Bătrâneii stau la o poveste pe banca din fața casei. În oraș, copiii ies în curtea blocului, iar „divele” se pozează în tot felul de locuri, de parcă acum descoperă natura și frumusețile din județ. La sate, cârciumile sunt deschise, iar unde nu sunt, se găsește câte un nene care are cazan și s-a apucat de făcut horincă. Acolo se adună toți oamenii fericiți din sat. Am văzut și persoane care jucau table în parc. Să nu mai zic de bicicliști și skateri, ei sunt cei mai fericiți pentru venirea primăverii.

În zona de munte, e același scenariu ca întotdeauna. Ba mai vezi câte un car cu fân, ba mai vezi câte o rabă de lemne. Acum putem defrișa liniștiți, toată lumea se concentrează pe CORONAVIRUS, dar parcă nimeni nu face nimic din ce trebuie cu adevărat.

Și mai amuzant, tanti de la magazin, nu are mască, nu are nici mănuși, de dezinfectant, nu o să mai zic nimic. Lângă ea, 3-4 femei, discută clar, tot despre CORONAVIRUS, și vorbesc încet. N-are sens să strige pentru că sunt una lângă alta. Ce distanța? Ce protecție? Tare cred că nici de prezervative nu au auzit. Nu am nimic cu antreprenorii, dar sigur nu este un exemplu singular, iar pentru asta sper că vor realiza că nu este o joacă și că fiecare dintre noi putem pierde persoane dragi. Noi, cei tineri și în putere, nu o să murim, dar bunicii noștri, dar vecina de la 3 care face gogoși cu ciocolată… Cu ei ce se întâmplă?

Chinezii au stopat tot și uite că au ajuns la a treia zi fără nici un caz local identificat. Suntem departe de ei, atât fizic, cât și comportamental. Ei au înțeles că printr-o mobilizare generală, pot trece peste această provocare. Noi? „Noi suntem români!” De obicei, atunci când zic asta, simt un fior, mi se ridică părul de pe mână și parcă-l aud pe Nicolae Furdui Iancu, dar de data asta, nu sunt deloc mândru.

Am mers azi la magazin și parcă eram singurul psihotic. Încercam să găsesc o soluție prin care să deschid ușa fără să o ating. Mă simt în nesiguranță și asta pentru că țin la cei de lângă mine! Toți își continuă viața ca și cum virusul ucigaș ar fi doar la Milano sau Londra, dar, fraților, virusul e aici, printre noi, în Baia Mare, în Borșa, în Sighetu Marmației și poate mâine va fi în casele noastre.

Nu știu cum va decurge totul, dar ar fi păcat să ajungem ca în România să moară câte 600 de oameni pe zi, din cauza CORONAVIRUSULUI.

Iar acum, pentru că am zis ce simțeam pe suflet, îmi aduc aminte de o frază citită la o prietenă pe facebook: „Există viață și după CORONAVIRUS. Depinde de noi cum va fi!”