Mai intai, cuvantul a desemnat trecerea sau aducerea lumii de catre Dumnezeu dintru nefiinta intru fiinta, iar mai apoi, trecerea poporului israelitean din robia egipteana la libertatea deplina, scapat de la moarte prin sangele mielului pascal.
Daca mielul pascal a prefigurat, inca de atunci, sacrificiul si jertfa de pe cruce a Mantuitorului Iisus Hristos, sarbatoarea de Paste a continuat sa reprezinte, pentru fiecare om in parte si pentru intreaga omenire, o trecere, atat de la moarte la viata, cat si o trecere de la robia pacatelor la starea de libertate a fiilor lui Dumnezeu.
Trecerea de la rau la bine, de la pacat la virtute, se face printr-o staruinta continua din partea omului, ajutat de harul dumnezeiesc, pentru purificarea si transformarea sufletului, pentru abandonarea patimilor si dobandirea curatiei inimii.
Modul sarbatoririi Pastelui a fost diferit de-a lungul timpului, desi in esenta s-a pastrat ca in primele veacuri. Pentru crestinii primelor secole, invierea Domnului era cel mai mare eveniment din istoria mantuirii noastre, care sta la temelia Bisericii crestine.
Noaptea de Paste era petrecuta in biserici in priveghere si rugaciune. in cursul ei avea loc botezul catehumenilor (candidatii la botez), iar momentul invierii era intampinat cu cantari de bucurie, cu savarsirea Sfintei Jertfe si cu lumini multe, semn al bucuriei si luminarii duhovnicesti.
Cei care primisera botezul chiar in acea noapte isi puneau acum haine albe si purtau faclii luminoase, penitentii (cei care fusesera exclusi un timp din comunitatea credinciosilor din cauza pacatelor) erau reprimiti in cadrul comunitatii, imparatii eliberau prizonieri si se faceau fapte de milostenie. Sarbatorirea Pastelui se prelungea o saptamana intreaga, savarsindu-se in fiecare zi Sfanta Liturghie, la care toti credinciosii se impartaseau cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Era interzisa participarea crestinilor la spectacolele, jocurile si petrecerile pagane.
Data la care se sarbatoreste Pastile depinde de doua fenomene naturale (astronomice), dintre care unul cu data fixa, legat de miscarea aparenta a soarelui pe bolta cereasca (echinoctiul de primavara, care cade intotdeauna la 21 martie), iar altul cu data schimbatoare, legat de miscarea de rotatie a lunii in jurul pamantului (luna plina de dupa echinoctiul de primavara). Astfel, Pastile este sarbatorit intotdeauna in prima duminica dupa luna plina de dupa echinoctiu.
Crestinatatea ortodoxa s-a impartit, din anul 1924, in doua, in ceea ce priveste data sarbatoririi Pastelui: Bisericile ramase la calendarul vechi, neindreptat (iulian), au continuat sa il serbeze dupa Pascalia veche, pe cand Bisericile care au adoptat calendarul indreptat au sarbatorit cativa ani (intre 1924 si 1927) Pastile pe stilul nou.
Ca sa se inlature insa dezacordul acesta dintre diferitele Biserici ortodoxe si pentru a se stabili o uniformitate in intreaga Ortodoxie, Bisericile care au adoptat calendarul indreptat au stabilit (din 1927), prin consens general, ca Pastile sa fie serbat in toata crestinatatea ortodoxa dupa Pascalia stilului vechi, adica odata cu bisericile ramase la calendarul neindreptat, iulian.
In duminica Pastelui, in fata a mii de credinciosi, Papa va celebra mesa de inviere, in piata San Pietro. De la balconul basilicii, Suveranul Pontif va rosti, in zeci de limbi, traditionalul mesaj de Paste si binecuvantarea ”urbi et orbi”.
Liturghia zilei de Paste se celebreaza Duminica cu mare solemnitate. In locul actului penitential, se face stropirea cu apa binecuvantata in noaptea precedenta pentru a aminti de botez. Lumanarea pascala este pusa langa amvon sau langa altar si ramane acolo tot timpul pascal, iar la celebrarile liturgice mai solemne ale acestui timp, adica la Liturghie, la Laude si la Vespere, va fi aprinsa, pana in duminica Rusaliilor.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
