Cascatul ar putea avea drept functie principala mentinerea creierului la o temperatura optima, potrivit rezultatelor unui studiu american, informeaza Le Figaro.
Asociat adesea cu somnul si plictiseala, cascatul ne pune uneori in situatii cu adevarat stanjenitoare atunci cand se face simtit in plin dialog profesional, in mijlocul unei intalniri romantice sau atunci cand un apropiat isi povesteste vicisitudinile vietii. Odata ce te-ai angajat intr-o respiratie profunda si ti-ai expus gatlejul, este dificil sa iesi din situatie printr-o justificare valabila — poate doar prin invocarea concluziilor la care a ajuns Andrew Gallup de la departamentul de psihologie al SUNY College at Oneonta din SUA, publicate in aprilie in revista Physiology&Behavior. Potrivit rezultatelor studiului coordonat de Gallup, deschiderea intempestiva a gurii ar fi un mecanism de reglare a temperaturii creierului.
Studiul, care a luat drept baza de plecare caracteristica de ‘actiune contagioasa’ a cascatului la oameni, a constat in a prezenta unor trecatori imagini cu persoane cascand. Apoi, acestia erau intrebati de cate ori ei insisi au reprodus acest reflex in timpul vizionarii imaginilor.
Pentru a-si verifica ipoteza, echipa a desfasurat asupra unui esantion de 120 subiecti un experiment la temperaturi si in anotimpuri diferite. Rezultatele au aratat ca o proportie semnificativ mai mare de trecatori au ‘cedat’ vara si nu iarna imboldului de a casca (in timpul vizionarii imaginilor), confirmand astfel ipoteza lui Gallup privind reglarea termica a creierului: atunci cand temperatura exterioara se apropie sau o depaseste pe cea a corpului uman, cascatul are tendinta sa fie contraproductiva in optica racirii cerebrale; atunci cand temperatura exterioara este foarte scazuta, o prea mare racire ar fi de asemenea nefasta. Intre cele doua limite, exista o fereastra statistica ce se potriveste subiectului de cercetare al lui Gallup.
Rezultatele acestui experiment ar putea constitui un alibi perfect, daca nu ar fi criticile formulate de alti specialisti. Ipoteza promovata de Gallup de mai multi ani este respinsa de o parte din ‘comunitatea mica’ a specialistilor in cascat. ‘Acest studiu este unul neintemeiat’, explica doctorul Olivier Walusinski, medic de familie ce coordoneaza site-ul academic www.baillement.com. ‘Studiul nu comporta masuratori ale temperaturii intracerebrale, iar alti indici ne fac sa credem ca teza lui Gallup este falsa: reptilele, care isi regleaza temperatura corporala printr-un aport extern de caldura, casca de asemenea, ca toate vertebratele. S-a observat, de asemenea, ca fetusii umani casca incepand din saptamanile 10 si 11 de sarcina, in timp ce ei nu au deloc nevoie sa-si regleze termic creierul’, subliniaza Walusinski.
Lipsa de studii pe marginea subiectului lasa loc explorarii acestui gen de ipoteze, insa ceea ce se stie despre cauzele cascatului este, de fapt, ca nu se cunoaste mare lucru. ‘Inca nu a fost descoperita adevarata cauza. In opinia mea, cascatul este un stimulator al vigilentei. Se cunoaste de o maniera mai generala ca acesta este un comportament universal la vertebrate, comportament care poate fi asociat unor fenomene metabolice de alternanta intre starea de trezie si somn, precum si de reglare a senzatiei de satietate’, subliniaza Olivier Walusinski.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
