Se împlineşte un an de când lumea afla despre o boală nouă, apărută în China, o boală a cărei cauză specialiştii nu o ştiau, dar care s-a dovedit a fi provocarea omenirii în 2020. În urmă cu exact un an, la 31 decembrie 2019, China recunoștea oficial existența unei noi boli, provocate de un coronavirus.
Primele cazuri fuseseră raportate încă de la sfârșitul lunii noiembrie, iar locul de pornire a maladiei care s-a transformat în pandemie este considerat a fi piața de pește din orașul Wuhan.
De la apariția sa și până acum, SARS-CoV-2 a infectat 83 de milioane de oameni, în întreaga lume, și a provocat moartea a peste 1,8 milioane. În România sunt 627.941 de infectări și 15.596 de persoane decedate din cauza COVID-19.
Anul 2020 a fost marcat de COVID-19, dar nici 2021 nu se anunță diferit.
Iată cum a evoluat pandemia de COVID-19, de la apariţia primului caz şi până azi, când avem vaccin și primele cadre medicale imunizate.
31 decembrie 2019. Lumea află primele informații despre o nouă boală, apărută în China, în regiunea Wuhan. O pneumonie virală, a cărei cauză nu este cunoscută.
În ianuarie, Organizația Mondială a Sănătății anunță că boala este provocată de un nou tip de coronavirus. În China este raportat primul deces. Deși țara intră în carantină, în scurt timp Statele Unite, Thailanda, Japonia și Emiratele Arabe raportează primele îmbolnăviri. Apar primele cazuri și în Europa: 3 francezi care vizitaseră regiunea Wuhan se întorc acasă infectați.
La începutul lui februarie apar kiturile de testare PCR. Epidemia părea relativ controlabilă, 99% dintre cazuri erau în China, în lume apăruseră doar 176 de îmbolnăviri. Boala primește un nume: COVID-19, iar Organizația Mondială a Sănătății vorbește despre posibili pacienți asimptomatici, deci risc ridicat ca virusul să circule fără ca măcar să știm. Experții avertizează că lumea nu este pregătită să blocheze coronavirusul în China. Și chiar așa a fost: la finalul lunii, apare primul bolnav și în România.
Tedros Ghebreyesus, directorul OMS: „COVID-19 poate fi caracterizat ca o pademie”. Anunțul răspândirii SARS-COV-2 la nivel mondial venea la începutul lunii martie. Organizația Mondială a Sănătății solicită țărilor să ia măsuri urgente: testare, diagnosticare și izolarea bolnavilor. Curând, însă, Europa devine epicentrul pandemiei, cu mai multe cazuri și decese decât în restul lumii, exceptând China. România intră în stare de urgență și în lockdown.
Luna aprilie aduce cifre sumbre: peste 1 milion de îmbolnviri în lume. Experții recomandă purtarea măștii în comunitate, iar 130 de cercetători se angajează să lucreze pentru urgentarea găsirii unui vaccin.
În mai, omenirea face cunoștință cu noile măsuri de protecție valabile pentru întrunirile publice, la școală sau la locul de muncă. Veștile rele nu se opresc, specialiștii anunță o complicație a bolii la copii, adică la pacienții care până atunci păreau mai puțin vulnerabili în fața noului coronavirus.
În iunie, când părea că măcar știm cum se tratează COVID-19, unul dintre tratamente este oprit de la administrare. Se dovedește că nu reduce mortalitatea.
Luna iulie, odată cu înmulțirea cazurilor de îmbolnăvire, transformă pandemia în urgență de sănătate publică la nivel mondial.
Mijlocul verii aduce noi recomandări pentru purtarea măștii de protecție, inclusiv de către copii.
În septembrie apar testele rapide, iar Organizația Mondială a Sănătății recomandă folosirea lor în zone în care transmiterea virusului este extinsă.
Nesperat de repede, în noiembrie, apar primele discuții concrete despre vaccinul anti COVID.
O lună mai târziu, mai multe companii farmaceutice anunță că au produs serul de imunizare și că vaccinul are o eficacitate de aproximativ 95%.
În decembrie, toate anunțurile devin realitate. Agenția Europeană a Medicamentului aprobă primul vaccin, cel produs de Pfizer și BioNTech. Primele doze ajung în România și începe imunizarea cadrelor medicale.
Digi24
– Servicii de creare site web
