O greseala intalnita foarte des este aceea a omiterii cratimei in cazul anumitor substantive compuse. De asemenea, probleme in scriere (si pronuntie) se intalnesc si in declinarea acestor termeni compusi (cu cratima). Fara a intra in detalii morfologice, vom exemplifica, in lectia de gramatica de astazi, doar cateva (din multele) situatii in care scrierea cu cratima a cuvintelor compuse este obligatorie. Totodata, vom incerca sa lamurim si felul in care aceste cuvinte isi schimba forma in functie de gen, numar si caz (se declina).
Se scriu cu cratima cuvintele “buna-crestere”, “buna-cuviinta” (cu sensul de politete), “bun-gust” (simt estetic), “bun-simt” (decenta), “rea-credinta”, “rea-vointa”, “buna-credinta” (onestitate) “ramas-bun”(adio). Se observa, in exemplele de mai sus, o unitate semantica stransa intre cele doua cuvinte unite prin cratima. Aceste cuvinte isi pierd cratima doar atunci cand apare un cuvant intercalat – exemple: buna lui crestere, buna lui credinta etc. In exemplele de mai sus, declinarea (schimbarea formei) in functie de gen, numar si caz, se produce la ambele cuvinte. Exemple: “bunei-cresteri”, “bunei-cuviinte”, “bunului-simt” etc ( “ramas-bun” constituie o exceptie).
Trebuie sa se tina cont ca, atunci cand componentele cuvantului compus isi recapata automia semantica, se scriu separat. De pilda, in situatia in care “buna crestere” are sensul de “dezvoltare buna” (in exemplul “Clima a favorizat o buna crestere a plantelor”) sau “bun simt” are intelesul de “intuitie buna” (“Are un bun simt al orientarii”), atunci dispare cratima.
Alte categorii de cuvinte compuse cu cratima sunt: “prim-ministru”, “prim-secretar”, “prim-procuror”, “prim-viceprim-ministru”, dar si “redactor-sef”, “secretar-sef”, “inginer-sef” etc. O situatie speciala o reprezinta aici declinarea acestor substantive. Corect vom spune (scrie) “prim-ministrului”, “prim-secretarului” si nu “primului-ministru” ori “primului-secretar” (“prim” fiind o particula care nu-si schimba forma). Prin urmare, in exemplu din titlu, doar prima varianta este corecta.
In cazul in care “primul ministru” are sensul de “cel dintai ministru”, atunci cele doua cuvinte se scriu fara cratima. Exemplu: “Este primul ministru din aceasta tara care a demisionat”.
Situatia nu este similara, insa, la declinarea substantivelor “redactor-sef” sau “inginer-sef”, unde la plural G, D, isi schimba forma ambele cuvinte: “redactorilor-sefi”, “inginerilor-sefi” etc.
Deoarece scrierea cu cratima presupune o discutie mai ampla, vom reveni asupra acestui subiect intr-o viitoare lectie de gramatica.
Sursa: Monica Pop
– Servicii de creare site web
