GRAMATICA ONLINE – “A ajuns cu rabdarea la maximum” sau “A ajuns cu rabdarea la maxim”

Intre “maximum” si “maxim”, termeni de origine latina, ce fac parte din aceeasi familie se face prea putin (sau chiar deloc) diferenta in vorbire sau in scriere. “Maximum” in foarte multe cazuri nu se foloseste, locutiunea adverbiala “la maximum” (pastrata identic ca si grafie din limba de origine) fiind evitata, probabil din cauza ca se considera mult prea sofisticata ca forma pentru limbajul cotidian.

Cuvantul “maxim” (antonimul lui “minim”) inseamna “care are cea mai mare dimensiune, durata, intensitate, foarte mare, maximal” (DEXI). Termenul provine din latinescul “maximus, -a, -um” si este folosit de cele mai multe ori cu valoare de adjectiv. Exemplu “Venea cu viteza maxima”. Poate sa devina si substantiv, in cazul in care desemneaza temperatura inregistrata intr-o anumita parte a zilei “Maximul a fost inregistrat azi, 31 de grade Celsius.

Daca “maxim”, cu variantele (in functie de gen, nr) “maxima” sau “maxime” este des utilizata de vorbitori, locutiunea adverbiala “la maximum” este mai putin cunoscuta in forma sa corecta, cel mai des folosindu-se in limbaj varianta incorecta “la maxim”.

Asadar, in constructii ca: “Vagoanele erau incarcate la maximum” (adverb), “Era cu nervii intinsi la maximum”(adverb) sau “In maximum trei zile rezolv problema”(adverb pe langa numeral), cuvantul trebuie spus (scris) in forma sa corecta “maximum” si nu “maxim”. Prin urmare, in exemplul din titlu, doar prima varianta este corecta.

In aproximativ aceeasi situatie se afla si “fratele sau”, antonimul “minim” (adjectiv), care in forma “minimum” se foloseste ca substantiv “ Obtinerea unui minimum de efort” (si nu minim de efort) sau adverb (pe langa numeral) “L-a invitat pentru minimum doua ore” (si nu minim doua ore).

CITESTE SI: 

Sursa: Monica Pop